Dacă ai
nimerit aici din greșeală, n-ai greșit la întâmplare...
De unde știu? Pentru că mi s-a întâmplat" și
mie:
Aveam 23 de ani,
eram student, în vacanța de vară. Era august 1990, la Neptun sau
la Costinești, nu mai țin
bine minte - le încurc pentru
că în vara aceea am fost de două ori la mare (lucru neobișnuit pentru
mine, dar nici asta n-a fost la întâmplare). Cred că era totuși
Costinești - n-am mai fost de mult pe acolo și nu mai rețin locurile.
Eram ateu convins, materialist. Gândeam că omul este doar un amestec
de componente chimice care la moarte încetează să mai existe ca formă
de viață conștientă. Nu credeam nici în duhuri, nici în vrăji, nici
în paranormal. Nu admiteam că există supranatural. Socoteam religia
ca fiind o invenție omenească, o proiecție a spiritului uman" cum
rețineam de la profu" de filozofie din liceu. Eram
ceea ce
nu știu cum s-ar numi azi - noi spuneam atunci rocker": păr
lung, barbă, non-conformist în tot ce puteam. Muzica era pasiunea
mea, urmată de artă în general, filozofie și apoi electronică. Jazz-ul
era poate cel mai plăcut mijloc de transpunere a mea în stări extatice".
Discuțiile interminabile, pe tot felul de subiecte care de care mai
snoabe erau deliciul meu și al tovarășilor mei.
Am întâlnit niște
studenți din Timișoara care erau pe acolo cu un film Iisus" (pe
care l-am văzut și nu m-a impresionat cu nimic în seara aceea).
Mi-au promis o Biblie - eu nu
mai văzusem așa ceva până
atunci. M-am întâlnit a doua zi cu ei și mi-au adus Biblia. Am aflat
atunci că Iisus nu era o legendă, așa cum credeam eu; ba chiar mi-au
dat să citesc o carte cu dovezi istorice despre existența lui [1]. Am
citit despre acest om, despre faptele lui, cuvântări ale lui și am
rămas uimit. M-au fascinat mai demult Paganini, Bach, Cioran, Noica,
și alții cu viețile lor, dar acest Iisus avea ceva anume care lipsea
tuturor celorlalți. Am crezut acele mărturii ale istoriei care păreau
(și sunt) bine documentate și așa am ajuns să înțeleg și apoi să
cred că Iisus Hristos a existat, că a fost ca om pe pământ și că
Dumnezeu există. Primul gând care l-am avut apoi a fost că dacă Dumnezeu
există și este atotputernicul creator și conducător al Universului,
atunci eu eram responsabil înaintea Lui. Am fost ca unul care m-am
descoperit într-o casă străină, unde după multe zile m-am întâlnit
cu stăpânul pe care nu-l știam. CE TREBUIA SĂ FAC ACUM? Mi-am
dat seama că nu pot trăi fără să țin cont de El. Am crezut în El
și în
ceea ce găseam scris Biblie. Așa a fost începutul.
Acum Îl cunosc.
Acum știu că El există la fel cum știu că eu exist. Ceea ce am
eu acum nu este o teorie la care
trebuie să adere omul.
Nu este vorba despre o religie care trebuie schimbată cu alta. Nu
este un ritual misterios, rupt de logică și realitate pe care omul
trebuie să-l împlinească, după cum spunea mama: ca să fie bine mamă,
... așa e bine". Este ceva nou care a apărut în viața mea. Este
și logic, este și clar, nu este nimic forțat. În limbaj SF ai spune
că am intrat într-o nouă dimensiune", dar formularea asta nu-i
completă. Este de fapt realitatea. Este chiar adevărul. Este lumina.
Este adevărata
viață!
Există ceva mai mult pentru om decât
banul, confortul, luxul, cariera și distracția. Există o experimentare
reală a lui Dumnezeu, ceva
care este necunoscut celor mai mulți oameni. Mulți vorbesc despre
Dumnezeu la fel cum vorbesc despre Napoleon, DaVinci sau Socrate:
ceva depărtat, acoperit de praf, uitat, mort, ceva care nu atinge,
nu afectează, nu interferează cu ziua de azi. Asta este greșit. Pentru
ei, Dumnezeu este doar o idee, o noțiune, o părere, o tradiție, un
mit dar nu o realitate prezentă, vie, care să le influențeze viața.
Însă adevărul este că Dumnezeu există, este viu, este real. Eu știu
asta nu doar din Biblie sau din cărți unde alții și-au povestit viața
lor trăită împreună cu Dumnezeu, ci din experiența mea zilnică: mă
întâlnesc cu El, vorbesc cu El și El îmi vorbește, Îl văd cum acționează,
învăț mai departe să-l recunosc în toate, să-L iubesc și să mă bucur
de dragostea Lui. Ceva de care nu aveam habar înainte a intrat în
viața mea și a devenit pasiunea mea cea mai mare. Este El, Cel ce
este, Cel care aduce împlinirea!
Nu te speria,
nu sunt nici mediu, nici vrăjitor, nici vreun para-psiho-pupu".
Nu am nimic deosebit: nici inițiere, nici sfere magice, nici contact
cu extratereștrii, nu fac minuni, nu vindec bolnavi, etc. Nu sunt
special în nici un fel, nu sunt diferit de tine. Dar El, Dumnezeu,
vine la noi și noi putem să-L cunoaștem chiar și azi. De aceea și
tu vei putea trăi toate acestea și multe, multe altele pe care nu
le-am mai scris aici. Dacă vrei să mai discutăm, scrie-mi. Te aștept.
(Marcel Dumitru, 10 februarie 2003)
P.S. Privind din afară lucrurile, ai zice că din greșeală am nimerit
între studenții aceia. Așa ți-aș fi zis și eu atunci, dar azi știu,
sunt convins, că nu a fost la întâmplare. Așa cum nici tu nu ai nimerit
aici la întâmplare. Este numai bunătatea unui Dumnezeu viu care ne
caută și încearcă să ne atragă la Sine. Este numai dragostea Lui
fără margini care ne vrea binele. Ascultă și tu de ea! Ascultă de
El! Nu vei regreta niciodată! Din contră
[1] Cartea
se numește "Mai mult decât un
simplu tâmplar" - Josh McDowell (((download)))
Înapoi la început
|