Dacă ai nimerit aici din greşeală, n-ai greşit la întâmplare...

De unde ştiu? Pentru că mi s-a „întâmplat" şi mie:

Aveam 23 de ani, eram student, în vacanţa de vară. Era august 1990, la Neptun sau la Costineşti, nu mai ţin bine minte - le încurc pentru că în vara aceea am fost de două ori la mare (lucru neobişnuit pentru mine, dar nici asta n-a fost „la întâmplare”). Cred că era totuşi Costineşti - n-am mai fost de mult pe acolo şi nu mai reţin locurile. Eram ateu convins, materialist. Gândeam că omul este doar un amestec de componente chimice care la moarte încetează să mai existe ca formă de viaţă conştientă. Nu credeam nici în duhuri, nici în vrăji, nici în paranormal. Nu admiteam că există supranatural. Socoteam religia ca fiind o invenţie omenească, „o proiecţie a spiritului uman" cum reţineam de la „profu" de filozofie din liceu. Eram …ceea ce nu ştiu cum s-ar numi azi - noi spuneam atunci „rocker": păr lung, barbă, non-conformist în tot ce puteam. Muzica era pasiunea mea, urmată de artă în general, filozofie şi apoi electronică. Jazz-ul era poate cel mai plăcut mijloc de transpunere a mea în stări „extatice". Discuţiile interminabile, pe tot felul de subiecte care de care mai snoabe erau deliciul meu şi al tovarăşilor mei.

Am întâlnit nişte studenţi din Timişoara care erau pe acolo cu un film „Iisus" (pe care l-am văzut şi nu m-a impresionat cu nimic în seara aceea). Mi-au promis o Biblie - eu nu mai văzusem aşa ceva până atunci. M-am întâlnit a doua zi cu ei şi mi-au adus Biblia. Am aflat atunci că Iisus nu era o legendă, aşa cum credeam eu; ba chiar mi-au dat să citesc o carte cu dovezi istorice despre existenţa lui [1]. Am citit despre acest om, despre faptele lui, cuvântări ale lui şi am rămas uimit. M-au fascinat mai demult Paganini, Bach, Cioran, Noica, şi alţii cu vieţile lor, dar acest Iisus avea ceva anume care lipsea tuturor celorlalţi. Am crezut acele mărturii ale istoriei care păreau (şi sunt) bine documentate şi aşa am ajuns să înţeleg şi apoi să cred că Iisus Hristos a existat, că a fost ca om pe pământ şi că Dumnezeu există. Primul gând care l-am avut apoi a fost că dacă Dumnezeu există şi este atotputernicul creator şi conducător al Universului, atunci eu eram responsabil înaintea Lui. Am fost ca unul care m-am descoperit într-o casă străină, unde după multe zile m-am întâlnit cu stăpânul pe care nu-l ştiam. CE TREBUIA SĂ FAC ACUM? Mi-am dat seama că nu pot trăi fără să ţin cont de El. Am crezut în El şi în ceea ce găseam scris Biblie. Aşa a fost începutul.

Acum Îl cunosc. Acum ştiu că El există la fel cum ştiu că eu exist. Ceea ce am eu acum nu este o teorie la care trebuie să adere omul. Nu este vorba despre o religie care trebuie schimbată cu alta. Nu este un ritual misterios, rupt de logică şi realitate pe care omul trebuie să-l împlinească, după cum spunea mama: „ca să fie bine mamă, ... aşa e bine". Este ceva nou care a apărut în viaţa mea. Este şi logic, este şi clar, nu este nimic forţat. În limbaj SF ai spune că „am intrat într-o nouă dimensiune", dar formularea asta nu-i completă. Este de fapt realitatea. Este chiar adevărul. Este lumina. Este adevărata viaţă!

Există ceva mai mult pentru om decât banul, confortul, luxul, cariera şi distracţia. Există o experimentare reală a lui Dumnezeu, ceva care este necunoscut celor mai mulţi oameni. Mulţi vorbesc despre Dumnezeu la fel cum vorbesc despre Napoleon, DaVinci sau Socrate: ceva depărtat, acoperit de praf, uitat, mort, ceva care nu atinge, nu afectează, nu interferează cu ziua de azi. Asta este greşit. Pentru ei, Dumnezeu este doar o idee, o noţiune, o părere, o tradiţie, un mit dar nu o realitate prezentă, vie, care să le influenţeze viaţa. Însă adevărul este că Dumnezeu există, este viu, este real. Eu ştiu asta nu doar din Biblie sau din cărţi unde alţii şi-au povestit viaţa lor trăită împreună cu Dumnezeu, ci din experienţa mea zilnică: mă întâlnesc cu El, vorbesc cu El şi El îmi vorbeşte, Îl văd cum acţionează, învăţ mai departe să-l recunosc în toate, să-L iubesc şi să mă bucur de dragostea Lui. Ceva de care nu aveam habar înainte a intrat în viaţa mea şi a devenit pasiunea mea cea mai mare. Este El, Cel ce este, Cel care aduce împlinirea!

Nu te speria, nu sunt nici mediu, nici vrăjitor, nici vreun „para-psiho-pupu". Nu am nimic deosebit: nici iniţiere, nici sfere magice, nici contact cu extratereştrii, nu fac minuni, nu vindec bolnavi, etc. Nu sunt special în nici un fel, nu sunt diferit de tine. Dar El, Dumnezeu, vine la noi şi noi putem să-L cunoaştem chiar şi azi. De aceea şi tu vei putea trăi toate acestea şi multe, multe altele pe care nu le-am mai scris aici. Dacă vrei să mai discutăm, scrie-mi. Te aştept.

(Marcel Dumitru, 10 februarie 2003)

P.S. Privind din afară lucrurile, ai zice că din greşeală am nimerit între studenţii aceia. Aşa ţi-aş fi zis şi eu atunci, dar azi ştiu, sunt convins, că nu a fost la întâmplare. Aşa cum nici tu nu ai nimerit aici la întâmplare. Este numai bunătatea unui Dumnezeu viu care ne caută şi încearcă să ne atragă la Sine. Este numai dragostea Lui fără margini care ne vrea binele. Ascultă şi tu de ea! Ascultă de El! Nu vei regreta niciodată! Din contră…

[1] Cartea se numeşte "Mai mult decât un simplu tâmplar" - Josh McDowell (((download)))

Înapoi la început