(Rom.12:14b; 1Pe.3:9)
1. Între soț și soție
Când
doi oameni se îndrăgostesc, trăiesc unul pentru altul. Ei caută moduri în care
să facă pe celălalt să se simtă bine, să fie binecuvântat. Ei sunt (1Co.13:4-8): îndelung răbdători, plini de bunătate, nu
invidiază, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul lor, nu se mânie, nu se gândesc la rău, nu se bucură de
nelegiuire ci de adevăr, acoperă totul (iartă), cred totul, nădăjduiesc totul,
suferă totul.
Știu
pe cineva care era peste măsură (cum se zice) de îndrăgostit. Nu vedea altceva,
nu mai visa altceva, nu mai gândea la altceva. Totul era numai soare și senin,
totul era frumos și la superlativ. Chiar ajunsese să se teamă că păcătuiește
iubind cu atâta dedicare (cf. Mat.10:37).
Ca
orice lucru bun, dragostea este de la Dumnezeu, chiar în omul pierdut. Dar, ca orice lucru bun, dragostea nu va fi lăsată să trăiască
adică ea este ținta atacurilor celui rău și omul, fără să‑și dea seama slăbește în
dragostea lui, i se stinge focul. Vine vremea când omul nu mai este îndelung
răbdător, nu mai este plin de bunătate, nu mai vrea să sufere totul, nu mai
vrea să nădăjduiască, să creadă și să ierte totul - Mat.24:12.
Am
văzut peste timp porumbeii aceia despre care v‑am spus mai sus
S‑a
mai schimbat ceva
Binecuvântarea acum nu mai era dată celuilalt, ci cerută de
la celălalt! Acum nu mai există întrebarea aceea cu privire la Mat.10:37 ba unii
chiar spun cu emfază: Eu iubesc pe Domnul Isus chiar mai mult ca pe cei din
casa mea! Te cred, te cred, ești plin de dragoste
de sine!
și religios pe
deasupra!!
Este
rău să spui unora care se iubesc și se bucură unul de altul: Lasă c‑o să
vă treacă
Este descurajator, chiar dacă asta este experiența celor mai mulți.
Dumnezeu nu a rânduit ca dragostea noastră să se
răcească ci ca ea să crească Fil.1:9;
1Tes.3:12; 2Tes.1:3. De aceea este mai bine să‑i faci
atenți pe cei ce se iubesc la faptul că dragostea lor trebuie să crească.
Iar pentru cei care
au alunecat, soluția este: Ap.2:4,5.
2. Între părinți și copii
Pentru
a fi pe placul Domnului, în relația cu soția, trebuie să lupt împotriva poftelor egoiste ale trupului meu. În
relația cu copiii, trebuie să lupt împotriva
sentimentelor mele firești, născute din gândirea mea lumească.
Când
greșim în relația cu soțul / soția, ne dăm seama mai ușor: ori pentru că ne
pierdem pacea sau bucuria, ori pentru că el / ea ne atrage atenția, ori pentru
că ne sunt împiedicate rugăciunile. Dar când greșim în felul cum ne purtăm cu copiii, de
multe ori nu ne dăm seama. Motivele pot fi mai
multe: nu cunoaștem adevărul, copiii nu știu să ceară ce este bun, nu suntem
sensibili la călăuzirea Duhului Sfânt, etc. (Paradox: De unde știu
atunci că greșim ca părinți, dacă nu ne dăm seama? Testul cel mai la îndemână
este să întrebăm un creștin de lângă noi unul care cunoaște pe Domnul,
bineînțeles. Alții
văd mai bine ca noi, greșelile care le facem în purtarea noastră cu copiii
noștri.)
Atunci când noi nu respectăm
Cuvântul Domnului cu privire la copiii noștri, ei nu sunt binecuvântați prin
noi. Ei nu au binecuvântarea.
Greșeli
care le putem face sunt multe. Acum amintesc doar de:
· indulgență
ne-biblică Pr.13:24; 22:15; 23:13,14; 29:15
· asprime ne-biblică
Pr.19:18b; Col.3:21; Ef.6:4
3. Ambele relații trebuie să fie corecte
Dacă
una din aceste relații nu merge bine, și cealaltă va avea de suferit:
· doi părinți certați nu se vor purta bine cu
copiii
· când nu este bine între părinți și copii,
nici între soți nu este soare
Provocarea mea prin acest mesaj este:
Să renunțăm la a mai
pretinde să fim binecuvântați de celălalt, și să căutăm să‑l binecuvântăm
noi pe el.
Rom.12:14b; 1Pe.3:9
Dacă noi nu binecuvântăm, atunci blestemăm, dar nu la aceasta
am fost chemați