Asemenea Lui
Io.5:19,20; 10:14b,15a

Legătura noastră cu Domnul Isus reflectă întocmai legătura care a fost între El şi Tatăl – Io.10:14b,15a; 20:21.

La fel, trăirea Sa cu Tatăl se adevereşte în aceeaşi măsură în noi (în trăirea noastră cu Isus) – Col.3:4 (1Io.4:17a) + Io.6:57; Gal.2:20 + Io.10:38b; 14:10,11.

14. Dependenţa de Tatăl

Există o deplină dependenţă a lui Isus Hristos faţă de Tatăl; o ascultare necondiţionată care mereu caută, şi reuşeşte, să împlinească exemplul Tatălui – Io.5:19,30; 8:28,29; 9:4; 12;49; 14:31 şi asta nu contrazice faptul că Tatăl trăieşte în Fiul ci este urmarea acestui fapt.

Există intimitate şi dragoste între Tatăl şi Fiul (Io.14:31) întrucât:
• Fiul cunoaşte pe Tatăl – Io.10:15a, şi
• Tatăl Îşi atrage deplina încredere a Fiului, neoprindu-I nici una din tainele Sale – Io.5:20; 3:34. Atunci când încrederea este maximă, intimitatea este maximă, la fel dragostea, şi de aici şi dedicarea.

În această ascultare din partea Fiului şi instruire plină de dragoste din partea Tatălui avem garanţia unui progres continuu: Fiul este condus pas cu pas, tot mai departe, până ce poate face tot ce face şi Tatăl. Fiul nu consideră ca o înjosire să aştepte poruncile Tatălui (ca o calfă care primeşte ordine de la meşter, fără să i se spună de la început cum va fi lucrarea la final); dimpotrivă, e fericirea Lui cea mai înaltă să se lase condus de către Tatăl Său. Dovada în această privinţă o avem în exactitatea plină de grijă cu care căuta Domnul Isus să împlinească mereu Sfânta Scriptură. El a fost gata chiar să pătimească (Mat.3:15; 26:24a; Mc.9:12; Io.19:28; Fil.2:8) „pentru ca să se împlinească Scriptura”. Acesta era temeiul pentru care Tatăl nu I a ascuns nimic; deplina dependenţă şi felul de a fi mereu gata de a învăţa au fost răsplătite prin aceea că Tatăl I-a încredinţat toate tainele Sale. Tatăl croise un minunat plan de viaţă pentru Fiul Său. În Domnul Isus trebuia să se vadă o viaţă dumnezeiască, în condiţiile fiinţei noastre omeneşti. Planul acesta a fost arătat Fiului bucată cu bucată până ce acesta L-a îndeplinit în întregime – Io.18:11.

Dar nu numai pentru Isus a fost întocmit un plan de viaţă ci şi pentru fiecare dintre copiii Săi. După gradul dependenţei noastre de Tatăl, planul acesta se va desăvârşi mai mult sau mai puţin în viaţa noastră. Cu cât cel credincios va cunoaşte mai îndeaproape deplina dependenţă ca a Fiului „care nu face nimic de la Sine, decât ce vede pe Tatăl făcând”, în perfectă ascultare, cu atât mai mult va împlini şi (Dz.) Cel credincios făgăduinţa „Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea.” Afirmaţia aceasta ne încurajează să ducem o viaţă asemănătoare Domnului Isus.

Pentru o asemenea viaţă de dependenţă faţă de Tatăl este necesar, înainte de toate, să credem cu toată tăria că El vrea să ne lămurească voia Sa. Mulţi credincioşi se sperie de aceasta pentru că le lipseşte tocmai această încredinţare: ei nu pot crede că Domnul Isus Îşi va da osteneala să le arate voinţa Sa în fiecare zi, aşa cum Şi-a arătat Dumnezeu voia faţă de Domnul Isus – Io.15:15; 17:8,26.

Să nu uităm că suntem preţioşi Tatălui, conform cu preţul cu care ne-a răscumpărat: sângele Iubitului Său – Rom.8:32.

Dumnezeu doreşte cu mult mai mult decât ne putem gândi, sau o putem dori, ca să aibă o împărtăşire intimă (prietenie apropiată) şi permanentă (neîntreruptă) cu noi.

Din partea noastră e necesară numai predarea totală, care ne deschide îndrumărilor pe care ni le dă Duhul Său cel Sfânt în chipul cel mai blând cu putinţă.

Fără ca noi să ne depărtăm de cercul în care ne este indicat să trăim, Tatăl ne poate transforma în aşa fel, după chipul Domnului Isus, încât să devenim tuturor din jur prilej de bucurie şi binecuvântare. Această dependenţă ne conduce la o împărtăşire nespus de fericită cu Dumnezeu, când se spune despre noi ca şi despre Domnul Isus: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face.” În acest mod dobândim şi puteri noi întrucât ştim că Dumnezeu lucrează în noi atât voinţa cât şi înfăptuirea, şi ne bucurăm de o certitudine fericită că lucrarea noastră va reuşi pentru că noi am încredinţat-o pe deplin lui Dumnezeu. Este sfânta voie a Mântuitorului de a trăi în noi şi de a realiza în noi ceea ce era El pe pământ. El doreşte numai consimţământul nostru. Cât priveşte realizarea, grija asta rămâne în seama Lui. Hristos este modelul dar şi făgăduinţa a ceea ce urmează să se producă în noi.

2002.10.13 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index Asemenea Lui