Aţi locuit destul în Horeb

De.1:6,7a,8a

(predică la înmormântare)

Domnul, Dumnezeul nostru, ne‑a vorbit la Horeb, zicând:

,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.

(v.7)  Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă …

(v.8)Vedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire

ţara pe care Domnul a jurat …că o va da…”

Acest text se potriveşte cu situaţia în care suntem azi, şi în care toţi vom ajunge odată. Suntem aici să învăţăm, nu ca să ajutăm cu ceva sufletul care a plecat dintre noi, etc.

 

1. Horeb – viaţa grea a omului

            · Horeb înseamnă ţinut uscat, secat de ape. Este un lanţ muntos de aprox. 4x1,5 km. care are o câmpie largă în NE, unde Israel, poporul lui Dumnezeu, a avut tabăra pentru un an, în a treia lună de călătorie de la ieşirea din Egipt. Ultimele 22 de capitole din Exod, toată cartea Levitic şi primul capitol din Numeri scriu despre evenimente petrecute în acest loc.

            Acest Horeb, acest loc de tabără, arată viaţa omului: un ţinut uscat şi pietros, după cum este scris în Iov 5:7, „Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.” Tot în Iov, la cap.14:1 este scris: „Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” Mulţi chiar se întreabă de ce viaţa, tabăra lor, şederea lor pe acest pământ este aşa de rea:

 

            · Tot acest loc Horeb ne explică de ce este aşa, de ce suntem înconjuraţi de la naştere până la moarte de durere, suferinţă şi necaz: la Horeb, oamenii care trebuia să slujească lui Dumnezeu au făcut un dumnezeu de aur şi s‑au închinat la el – De.9:8,16; Ps.106:19. Lucrul acesta este păcat. Păcatul este cauza tuturor relelor de pe pământ, motivul durerilor din viaţa noastră. Toţi am păcătuit şi toţi suntem vinovaţi de asta, începând de la Adam, până la noi, fiecare. Noi suntem cei vinovaţi pentru existenţa pe pământ a bolilor, a chinurilor şi a morţii. Astfel privind viaţa, ca locul de manifestare al răului, al păcatului din noi şi din alţii, va fi o binecuvântare pentru copilul lui Dumnezeu când va auzi glasul lui Dumnezeu spunând: ,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. (v.7)  Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă … (v.8) Vedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat …că o va da…” Apostolul Pavel spune: „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Fil.1:23). Pentru copilul lui Dumnezeu este mult mai bine…

 

2. Locul slujirii şi al binecuvântării

            · Horeb este locul unde Dumnezeu a vorbit poporului din mijlocul focului – De.4:10-12,15, este locul unde El a dat porunci poporului Său, ca să înveţe să se teamă de El cât vor trăi. Şi dacă Dumnezeu a dat porunci omului, înseamnă că omul trebuie să le păzească. Astfel va face omul slujbă pentru Dumnezeu, pentru că:

            · Horeb este locul unde Dumnezeu a spus lui Israel să‑I slujească – (Ex.3:12). Dumnezeu a arătat omului care este rostul său în viaţă. Noi nu suntem aici la întâmplare şi nici pentru noi înşine, aşa cum cred cei mai mulţi. Dumnezeu ne‑a făcut ca să fim laudă slavei Sale şi să ne bucurăm veşnic de El, şi acestea se vor întâmpla dacă vom sluji Lui. Ne este greu să credem asta, dar acesta este adevărul: fericirea noastră vremelnică şi veşnică stau în împlinirea rostului nostru care este slujirea lui Dumnezeu. Noi trebuie să slujim lui Dumnezeu în adevăr, în credinţă, cu gândul nostru, cu fapta noastră. Iar pentru orice slujbă, cât de mică, făcută la îndemnul Lui, El ne va răsplăti şi de aceea, vom fi fericiţi când Îl vom auzi strigându‑ne: ,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. (v.7)  Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-văVedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat …că o va da …” Vom auzi glasul Său binecuvântat: „Bine rob bun şi credincios… intră în bucuria Stăpânului tău!”

 

            · Horeb este locul unde Dumnezeu, prin Moise, a dat poporului apă din stâncă – Ex.17:6. Este drept că păcatul ne umple viaţa de durere şi necaz. Dar în mijlocul greutăţilor, Dumnezeu este Acela care „ne‑a făcut bine, ne‑a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, ne‑a dat hrană din belşug şi ne‑a umplut inimile de bucurie” (F.A.14:17). El Îşi arată astfel bunătatea chiar şi faţă de nişte făpturi neascultătoare şi răzvrătite ca noi. Tot ce avem bun în Horebul nostru, adică în această viaţă pământească, „se coboară de sus, de la Tatăl luminilor” (Iac.1:17). Împăratul David, în Ps.23:4, spune: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.” Un Dumnezeu care astăzi se arată bun şi cu cel drept şi cu cel nedrept, care dă ploaie şi face să răsară soarele Lui şi peste cel bun şi peste cel rău (Mat.5:45), se va arăta, spune Biblia, neînchipuit de binevoitor faţă de cei care l‑au iubit şi au trăit pentru El (1Co.2:9) de aceea, vom fi fericiţi când Îl vom auzi strigându‑ne: ,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă… Vedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat că o va da…”

 

3. Legământul lui Dumnezeu şi starea de la urmă

            · Horeb este locul unde Dumnezeu a făcut legământ(ul cel vechi) cu poporul Său (Israel) – 1Îm.8:9 (2Cr.5:10). În viaţa aceasta, Dumnezeu face legământ(ul cel nou) cu noi, cei care suntem poporul Lui prin credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos. Măcar că omul este atât de rău şi murdar în păcatele sale, Dumnezeu nu l‑a lăsat fără speranţă. El a trimis pe Fiul Său care Şi‑a dat viaţa pentru răscumpărarea noastră de sub vina păcatului nostru. El a suferit pedeapsa iadului pentru noi, şi în sângele Său v��rsat, a făcut legământul cel nou prin care noi suntem iertaţi şi mântuiţi prin credinţă. El a făgăduit celor ce vor crede în El că nu vor fi daţi de ruşine (Rom.10:11), că vor primi viaţa veşnică şi moştenirea cerească, etc.

 

            · Horeb este locul unde Dumnezeu S‑a arătat lui Moise în rugul de foc – Ex.3:1-6, este locul revelaţiei divine. Cele mai binecuvântate clipe pentru cel credincios pe acest pământ sunt cele în care Îl vedem pe El. Aceea este o anticipare a stării de fericire veşnică pe care o vor trăi toţi cei care s‑au încrezut în jertfa Domnului Isus Hristos, a stării în care acei copii ai lui Dumnezeu care au trecut din această viaţă pământească au şi intrat deja, cei care au auzit glasul lui Dumnezeu spunând: ,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. (v.7)  Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă … (v.8) Vedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara …”

 

Sufletul care a fost în acest trup a auzit această chemare a lui Dumnezeu.

Pentru noi, chemarea aceasta urmează să vină. Pentru el, deja a venit.

Suntem oare pregătiţi să auzim această chemare?

Ne‑am încrezut noi în Dumnezeu, prin Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor noastre?

Ne‑am pocăit noi toţi cei de aici de păcatele noastre?

Am cerut viaţa veşnică şi mântuirea de la Dumnezeu?

 

Suntem convinşi că vom fi fericiţi să auzim chemarea Lui,

când ne va zice:

,,Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.

Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă …

Vedeţi, v‑am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire

ţara pe care Domnul a jurat …că o va da…”

 2002.07.20 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici