Chemarea lui Dumnezeu

 

1. Este natura lui Dumnezeu să cheme – Ps.50:1

            El este viu, real, există, comunică (Biblia spune asta şi nu poate minţi; credincioşii Lui spun la fel!)– Rom.4:17b; etc. Dumnezeu nu este ca idolii la care se închină oamenii; ei au ochi dar nu văd, urechi dar n‑aud, gură dar nu vorbesc, etc..

            Ce te cheamă pe tine cel mai mult în viaţa asta? Şi pământul cheamă: ogorul, cartofii, fânul; banul cheamă pe om; poftele: băutura, curvia, îmbuibarea; etc. Ce auzi tu, a cui chemare?

            Biblia spune: „Opriţi‑vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Ps.46:10). Şi aceasta este tot o chemare a lui Dumnezeu. El ne cheamă să ne oprim din ale noastre ca să ne dăm seama că El este Dumnezeu. Oamenii nu se opresc ca să asculte glasul Domnului, dar noi trebuie s‑o facem ca să aflăm ce spune mai departe chemarea Lui.

 

2. Dumnezeu cheamă la pocăinţă

            Omul este păcătos. Unii poate nu ştiu asta, dar chiar şi aşa adevărul rămâne acelaşi. Deşi este păcătos, nu este în firea lui să se pocăiască, să îşi recunoască greşelile, să admită că faptele lui, gândurile, atitudinile, pornirile lui sunt rele, să le mărturisească, să le lase. De aceea, Dumnezeu îl îndeamnă pe om la acestea. Chiar Domnul Isus, de nenumărate ori cheamă pe oameni la pocăinţă – Mat.9:13; Mc.1:15; Lu.13:3,5 (e chemarea Lui, nu a unei secte…); etc.. El a trimis pe ucenicii Lui în lume ca să predice pocăinţa – Lu.24:47. Alte v.: F.A.17:30; 2Pe.3:9; etc.

 

3. Dumnezeu cheamă de la întuneric la lumină – 1Pe.2:9

            Orice nu‑i din Dumnezeu, nu‑i din lumină – 1Io.1:5; Io.1:9

            Noi, prin fire suntem copii ai întunericului şi doar prin credinţă suntem transformaţi în copii ai luminii – Ef.5:8.

            Oricine face răul urăşte lumina – Io.3:20,21

 

4. Dumnezeu cheamă la părtăşia cu Fiul Său – 1Co.1:9

            Nu este nimic mai bun, mai plăcut. De fapt omul nu de binecuvântări are nevoie (bogăţii, sănătate, prieteni, vreme frumoasă, etc.) – Io.17:3; 10:10; etc.. Asta este esenţa vieţii cereşti.

 

5. Dumnezeu ne cheamă ca să‑i răspundem - INVITAŢIE

            Omul, de la sine, nu cheamă pe Dumnezeul cel viu şi adevărat – Ps.53:1,4; Rom.3:11, deşi cheamă spre ajutor şi mântuire diferiţi „aşa numiţi dumnezei” (2Co.8:5), dumnezei falşi, mincinoşi – Is.44:17 (15-22); 45:20b.

            Omul poate răspunde chemării lui Dumnezeu, chemându‑L. Motivul pentru care El ne cheamă este ca noi să‑I răspundem. Dacă nu ar vrea să venim la El, nu ne‑ar chema – Ps.50:1,15; Mat.11:28; etc.. Noi putem chema pe Dumnezeu, şi toţi trebuie s‑o facem:

 

            · cei care nu L‑au chemat ca Mântuitor, astăzi trebuie s‑o facă – Rom.10:13(+v.9-12). Dumnezeu vă cheamă la pocăinţă, la lumină, la părtăşie cu Fiul Său.

 

            · cei care L‑am chemat pe El ca Mântuitor, trebuie să‑l cheme mai departe, în fiecare aspect al vieţii lor – 1Co.1:2. Şi pe noi, El continuă să ne cheme la pocăinţă, la lumină, la părtăşie cu Fiul Său.

 

(Alte versete din N.T. care vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu pentru oameni: 1Tes.2:12; 5:24; Rom.8:30; 9:24; 2Tes.1:11,12; 2:13,14; 2Tim.1:9; 1Pe.1:15; 2:9; 3:9; 5:10.)

 

1997.05.11 – Valea Leşului
2002.06.30 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici