Cine zic oamenii că sunt Eu?

Mat.16:13-20

1. Importanţa priorităţilor

v.13 – Problema pe care o discută aici Domnul Isus este de cea mai mare importanţă. El întreabă ce cred oamenii cu privire la Persoana Sa. Atitudinea faţă de Persoana Sa este hotărâtoare. De ea atârnă veşnicia oricărui om.

Lumea socoteşte o mulţime de lucruri drept foarte importante dar nu se sinchiseşte de Persoana Domnului Isus. Aşa am fost şi eu. Mi s‑a spus odată la şcoală că El este un personaj dintr‑o legendă, şi până la 23 de ani am crezut aşa, fără să caut adevărul. Oamenii nu îşi pun problema identităţii lui Isus Hristos, nu sunt interesaţi cine este El! Domnului însă nu‑i pare atât de importantă problema şomajului, a banilor, problema plăcerilor, confortului, educaţiei maselor, sărăciei din lumea a treia, problema păcii mondiale sau a înarmării nucleare, etc. El întreabă: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Domnul nu pune întrebarea asta pentru că nu ar şti ce este în fiecare om, ci pentru ca noi, oamenii să ne dăm seama despre starea noastră. Destinul veşnic şi viaţa de zi cu zi depind pe răspunsul pe care îl are fiecare pentru această întrebare.

2. Multe „ziceri”

v.14 – Mulţi oameni de pe pământ au multe păreri despre Domnul Isus Hristos. Sunt lideri religioşi chiar din secte păgâne care se folosesc de scrierile Bibliei şi vorbesc despre Isus Hristos, chiar scriu cărţi. Unii chiar se apropie în părerile lor de adevărul Bibliei. Alţii chiar cunosc despre El anumite adevăruri. Dar aceasta nu este de ajuns. Aşa cum se va vedea şi la judecată (Mat.7:22,23), doar o simplă vorbire despre El, o teologie oricât de exactă, o lucrare chiar cu minuni şi proorocii nu vor fi de ajuns.

Unii spuneau că El este:

• Ioan Botezătorul – probabil din cauză că predica pocăinţa, sau poate din cauza asprimii predicilor Sale faţă de farisei (orice om al lui Dumnezeu cred că va predica împotriva făţărniciei religioase). Totuşi erau diferiţi:

---- în predică au zis despre ei înşişi lucruri diferite (nu eu / Eu sunt)

---- în modul de a se îmbrăca erau diferiţi (păr de cămilă / cămaşă)

---- în ceea ce mâncau (lăcuste, miere / mâncând şi bând)

• Ilie – probabil pentru că a înviat ca şi Ilie pe fiul unei văduve, sau poate pentru că ştiau ce a zis Mal.4:5 „Iată voi trimite pe proorocul Ilie…”. Totuşi erau diferiţi în aceea că Ilie a făcut de cele mai multe ori minuni care arătau judecata lui Dumnezeu, pe când Domnul Isus a arătat mai mult bunătatea lui Dumnezeu.

• Ieremia – asemănarea cu Ieremia ar fi că amândoi au predicat unui popor căzut, departe de Dumnezeu, care totuşi era religios şi nu dorea să se pocăiască; nici unul nu a fost ascultat şi crezut că vine de la Dumnezeu şi pe amândoi au vrut să‑i ucidă.

• sau unul dintre prooroci – aşa cum au mai fost, pentru că L‑au văzut ca om, obosind, flămânzind, etc., dar nu L‑au socotit ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Unsul care aduce mântuirea.

Toate aceste „ziceri” arată un lucru trist: Oamenii ştiau despre Isus, dar nu Îl cunoşteau cu adevărat. Aceeaşi este situaţia şi astăzi în lume. Dar tu? Ce crezi despre Isus?

3. Cei de lângă Isus

v.15 – „Dar voi?” - Domnul întreabă întâi despre oameni în general iar apoi despre ucenici, în special, ce cred ei cu privire la Persoana Sa. Atitudinea faţă de Persoana Sa este hotărâtoare. De ea atârnă veşnicia oricărui om, atât a celor care nu stau lângă Domnul Isus, dar şi a celor care umblă pe lângă El. Pentru că nu este de ajuns doar să umbli cu ceata ucenicilor ci trebuie să ai o credinţă personală (nu că „aşa zic toţi”), o convingere a ta şi o relaţie cu Fiul cel viu. Lumea socoteşte că dacă aparţii de o biserică anume eşti bine, nu trebuie mai mult. Nu este aşa. Domnul se întoarce şi către ei şi îi întreabă acelaşi lucru ca pe cei din lume. Aceasta nu este singura dată când a făcut aşa. El vrea ca cei de lângă El să se asigure că sunt ai Lui şi că vor cu adevărat să rămână cu El (Io.6:66,67). (Şi chiar şi aşa, tot va mai rămâne în ceată câte un drac: Iuda!)

4. Mărturia Duhului şi acceptarea ei personală

v.16,17 - Oamenii au multe păreri şi teorii şi religii legate de Domnul Isus, dar cea care salvează (v.18 – pe această mărturie se zideşte Biserica Domnului; joc de cuvinte) este cea descoperită de Duhul Sfânt ţie personal. Pe aceea trebuie s‑o crezi. Concepţiile oamenilor pot fi aproape de adevăr, dar adevărul curat este cel care ţi‑l spune Duhul (şi acesta nu contrazice Biblia). Dacă am fi fost lăsaţi fără mărturia Duhului, am fi bâjbâit în nesiguranţă. Dar El ne vorbeşte, ca să ne descopere lucrurile lui Isus. Nimeni nu va fi mântuit dacă nu va auzi acest glas al Duhului Sfânt, dacă nu va fi învăţat şi atras de Tatăl la Isus (Io.6:44,45,65).

Ai auzit tu acest glas?

Poate spui: „Nu ştiu ce zici: Nu te aud decât pe tine!”

Dacă Dumnezeu îţi vorbeşte, simţi în inima ta ceva – Lu.24:32; F.A.2:37.

Auzi tu glasul lui Dumnezeu?

El spune că Isus este Hristosul (v.16), adică Cel trimis de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Glasul Duhului Sfânt îţi spune că în nimeni altul nu este mântuire (F.A.4:12), nici în tine (Tit 3:5), nici în aur şi argint (1Pe.1:18,19) ci doar în sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Io.1:29) – căci păcatul trebuie ridicat, altfel soarta oricărui om este pecetluită pentru iad (Ro.6:23).

v.17 – Este un har de la Dumnezeu, o favoare nemeritată pe care ne‑o face El, aceea de a ne vorbi, de a ne descoperi ceva despre Sine. De aceea ne putem numi „fericiţi” cum a spus Domnul Isus lui Petru. Petru a spus ceea ce credea despre Domnul Isus. Toţi cei care vor crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu vor fi cu adevărat fericiţi. V.18b - porţile (în orientul antic acestea erau locul autorităţii, afacerilor, etc.) iadului, adică uneltirile celui rău, nu te biruiesc dacă auzi glasul Domnului, ci ai siguranţă, pace, putere.

v.17 – Pentru Petru, Dumnezeu era viu. El socotea nu doar că Dumnezeu există ci că este o Fiinţă vie. El trăieşte încă şi azi. Doar un Dumnezeu viu poate trimite un Mântuitor. Dacă n‑ar fi fost viu, nu ar fi fost interesat de soarta noastră. Dar El este viu şi se descoperă oamenilor – nu că oamenii ar fi în stare să‑L descopere.

Astăzi, tu trebuie să crezi în inima ta că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu – El este viu! – 2Co.13:5 = atunci vei ajunge să‑L recunoşti că este în tine, altfel, Rom.8:9 = nu eşti al Lui; Numai crezând din inimă se capătă neprihănirea (Rom.10:10) şi numai dacă ai Duhul Său (în trupul tău – 1Io.4:2) vei putea spune cu adevărat că El este Hristosul - 1Co.12:3.

Cine zici tu că este Isus?

Fie că eşti dintre cei care stau mai departe de El,

fie că eşti dintre cei care umblă cu ucenicii Săi,

El te întreabă pe tine personal:

Cine zici TU că sunt Eu?

Auzi tu mărturia Duhului lui Dumnezeu?

Sau auzi doar păreri ale oamenilor, teorii, teologii, religii, studii biblice…

sau poate numai glasul tău…?

Roagă‑te împreună cu mine:

Doamne vorbeşte‑mi!

Descoperă‑mi prin Duhul Sfânt pe Domnul Isus Hristos!

Fă‑L cunoscut minţii mele, inimii mele.

Umple‑mă de cunoaşterea Lui, de mărturia Ta!

2002.01.13 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici