Crăciun greşit (lumesc)

Mat.1:18-25

 

1. Marea problemă

            Acum, în vremea Crăciunului, oamenii încearcă să uite de necazuri şi probleme şi caută „să se simtă bine”. Cei mai mulţi au câteva zile libere şi vor să le petreacă de parcă totul ar fi perfect, liniştit şi frumos. Totuşi ştim cu toţii că nu este aşa. Omul se naşte ca să sufere după cum scânteia se naşte ca să zboare – zice Iov.

            Multe probleme au oamenii în ziua de azi. Multe, multe, una peste alta şi nu se mai termină: banii nu le ajung, în casă nu se înţeleg, sănătatea este rea, copiii sunt neascultători, vecinii obraznici, politicienii mincinoşi, medicii hoţi, dentiştii nemiloşi, pensia nu mai vine, alocaţia e mică, vânzătoarele sunt nepoliticoase, etc., etc., etc.

            Dar în plus de toate acestea, şi mai mare ca toate este una la care ei nu iau seama deloc şi pentru care nu se frământă nici un pic. Este chiar rădăcina, chiar izvorul celorlalte! Este problema păcatului lor care le este:

·· stăpân – şi aceasta îi afectează la timpul prezent (viaţa pe pământ)

·· neiertat – aceasta îi va afecta în veşnicie mult mai rău, dureros

            Toţi ar vrea să scape (să fie mântuiţi) de acelea pe care ei le numesc probleme, dar nu vor să scape de aceea despre care Dumnezeu a spus că este atât de gravă că numai El o poate rezolva: problema păcatului personal. El a spus: Mat.1:21.

            Domnul Dumnezeu a crezut că noi, oamenii, avem nevoie de El, de Isus Hristos Mântuitorul. Dar oamenii nu cred că au nevoie de El. Cu alte cuvinte, îi spun lui Dumnezeu: „L‑ai trimis degeaba!” Lui Isus Hristos Îi spun: „Ai venit degeaba! Degeaba ai părăsit slava cerească, tronul Tău împărătesc! Degeaba Te‑ai născut pe pământ. Nu avem nevoie de Tine!” Dacă asta nu este lepădare de credinţă, nu ştiu altfel cum poate fi numită. Un popor care are pretenţia că este creştin şi trăieşte în ascultare de Dumnezeu de 2000 de ani şi totuşi nu ia seama la Cuvântul lui Dumnezeu – nu‑L cunoaşte, nu‑L respectă. Ştim din Scripturi că atunci când va veni lepădarea de credinţă, venirea Domnului (a 2a) este aproape!

 

2. Înţelesul Crăciunului

            Crăciunul este o sărbătoare pe care mulţi o sărbătoresc cu cât mai multă amploare posibilă, dar puţini o înţeleg – mă refer la însemnătatea pretinsei sărbători creştine şi nu la originea păgână a Crăciunului. Fiecare cheltuieşte cât îi permite buzunarul, ba chiar cei nechibzuiţi îşi fac şi datorii… Nici ei nu ştiu de ce fac atâtea cheltuieli, atât deranj, atâta alergătură, atâta zbatere, dar toţi socotesc că „ar fi o ruşine” să nu le facă pe toate…

 

Mâncarea

            Mulţi beau şi mănâncă – cea mai des folosită întrebare între femei acum este: „Ce găteşti?”. Iar de mâine începând, toţi vor povesti ce au mâncat şi ce au băut şi cât de mult au mâncat şi cât de mult au băut, şi cu cine au mâncat şi cu cine au băut, şi de la ce oră până la ce oră, şi cum s‑au mai distrat, etc. Toţi socotesc că au nevoie să mănânce, să bea, să stea cu prietenii şi să se distreze, dar puţini ştiu cât de mare este nevoia lor de mântuire din păcat, puţini cred în marea lor nevoie de Dumnezeu. Se vede că toţi doresc un dumnezeu care să le satisfacă pântecele şi nu sufletul.

 

Cadourile

            Mulţi cumpără, dau şi primesc cadouri, dar puţini mulţumesc pentru darul lui Dumnezeu cel nespus de mare, puţini cunosc inima lui Dumnezeu care a dat pe Fiul Său. Mulţi cântă sau compun colinzi cu această ocazie, dar puţini au în gură cântarea cea nouă pusă de Dumnezeul mântuirii lor. Mulţi îşi caută parteneri(e) cu care să petreacă, dar puţini Îl caută pe „Cel născut în iesle”, asemenea păstorilor şi magilor.

 

Afacere comercială

            În plus de a fi un prilej pentru petrecere, Crăciunul este astăzi cu precădere o afacere comercială. Acum se vinde şi se cumpără mai mult ca oricând în timpul anului. Reclamele sunt numeroase, toate cu specific. Mai mult este pomenită „Luna Cadourilor” decât „Naşterea Mântuitorului”. În urmă cu doi sau trei ani, peste tot erau poze cu „Crăciuniţe” în fuste scurte! Erau pe reclame, în vitrine, pe plase, am văzut chiar una în carne şi oase într‑un magazin în Alba Iulia! Nu ştiu cum de nu murea de frig!!! Anul trecut, în preajma Crăciunului, în Năsăud, toate vânzătoarele aveau pe cap scufii roşii (a mai fost una într‑o poveste şi a mâncat‑o lupul!!) ca de Moş Crăciun – nici una nu avea ceva care să amintească de Mântuitorul coborât din cer la cei păcătoşi pentru mântuirea lor. Ideea este: „Ia‑le banii! şi nu: „Dă‑le mântuirea!”.

 

Fiul lui Dumnezeu

            Dacă ai putea să priveşti de undeva din văzduh, să fii suspendat deasupra satelor şi oraşelor şi să poţi vedea în toate casele… Ce ai vedea? Cine se mai gândeşte astăzi că Dumnezeu a dat pe Fiul Său pentru a mântui lumea de nenorocirea ei? Cine Îl mai serbează azi pe Hristos? Cine Îl mai caută pe El şi‑şi găseşte toată plăcerea în El? Toţi se sărbătoresc pe ei înşişiîşi dau cinste lor înşişi şi unii altora. Bucuria lor în seara de Crăciun nu este Isus (cum au zis îngerii: „Bucuraţi‑vă că vi s‑a născut un Mântuitor!”) ci cadourile, mâncarea, băutura şi împlinirea a tot felul de pofte. Pentru a evita simţămintele neplăcute legate de ideea păcatului personal şi a nevoii de mântuire, personajul central al Crăciunului a fost schimbat din persoana Domnului Isus Hristos în cea a lui Moş Crăciun. Copiii aşteaptă tot anul pe Moşu’ nu pe Domnul şi în preajma Crăciunului li se spun mai multe poveşti despre Moşu’ decât despre Domnul.

 

3. Aplicaţie

Dar ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

Pe voi înşivă încercaţi‑vă dacă sunteţi în credinţă! Pe voi înşivă cercaţi‑vă – 1Co.5:12; 2Co.13:5.

 

Ce este Crăciunul pentru noi? Cum îl vedem noi?

 

Care este relaţia noastră cu Dumnezeu în aceste zile?

 

Cum privim noi faptul că El a considerat necesar ca Fiul Său să vină şi să fie jertfit pentru păcatele noastre?

 

Care este atitudinea noastră faţă de atâta risipă de bani şi de mâncare? Cum vedem îmbuibarea, nesocotinţa, destrăbălarea?

 

Ce serbăm?

 

            Dumnezeu a avut un gând frumos faţă de noi atunci când a trimis Cuvântul să ia trup şi să locuiască între noi.

El a dat o cale de mântuire oamenilor, a deschis un orizont nou în faţa lor, curat, sfânt şi cu adevărat fericit pentru veşnicie, etc., etc.

Fie ca un număr cât mai mare din cei din casele noastre şi din cei din lumea întreagă să apuce aceste adevăruri ale naşterii Domnului Isus Hristos.

2002.12.25 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici