Crăciunul şi păgânismul (1)

Sumar:
1. Introducere
2. Originea sărbătorii
3. Data

1. Introducere

Nu ştiu dacă în lumea animalelor sau a plantelor există aşa ceva - dacă există, eu încă nu am aflat - dar oamenii ţin minte data naşterii lor (e drept, unii doar până la o vârstă…). Este specific oamenilor să se felicite cu ocazia zilei de naştere, unii dau mese, alţii fac petreceri - dar oare de ce? Opriţi-vă o clipă şi gândiţi: De ce vă place să fiţi sărbătoriţi cu ocazia onomasticii? Dacă nu vă plac "serbările", de ce vă place să nu uite cei apropiaţi să vă ureze "La mulţi ani!" sau să vă dea un cadou sau să se poarte mai bine cu voi în ziua dvs. de naştere? De ce nu uitaţi pur şi simplu câţi ani aveţi şi când veţi împlini un nou an? De ce nu vi se întâmplă să vă treziţi deodată spunând: "Vai, am uitat câţi ani am! Oare la ce dată m-am născut? Oare în ce lună este ziua mea?

Dacă starea de spirit (care la cei mai mulţi oameni este determinată de împrejurări) nu împiedică acest lucru, onomastica este o zi de veselie. Este o zi când tu şi cei care te iubesc vă bucuraţi că a mai trecut un an în care aţi fost împreună şi priviţi în viitor cu speranţa multor ani fericiţi. Ne bucurăm astfel de bebeluşii noştri, de copii, de soţ sau de soţie, de mamă sau tată, dar şi de prieteni.

Dacă însă moartea ia de lângă noi pe cel drag, ziua lui de naştere nu mai este un prilej de bucurie pentru noi - vom evita să ne-o mai amintim; nu serbăm (ba de cele mai multe ori nici nu mai reţinem zilele de naştere ale bunicilor şi străbunicilor noştri).

Este diferit însă cu eroii neamului, cu marii oameni ai poporului: poeţi, medici, luptători, domnitori, oameni de ştiinţă. Amintirea lor rămâne într-un fel, nu însă aşa de intim cum a fost în cadrul familiei lor ci într-un spirit oficial, mai rece, mai puţin afectiv. Când este vorba de astfel de oameni (care au trăit mai de mult dar a căror amintire rămâne), aniversarea zilei lor de naştere este un prilej al comemorării faptelor, ideilor, realizărilor lor. Sunt amintite beneficiile aduse omenirii sau comunităţii de către personalităţile respective, sunt pomenite faptele de curaj, inovaţiile, dedicarea, priceperea, tot ce poate fi lăudat. Eroul "umple" ziua aceea.

Rostul mesajului meu este să arate într-o mică măsură cum a fost schimbat acest lucru în cazul celui mai mare erou al omenirii, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Într-un restaurant, două doamne "se cinsteau" cu o masă bogată. Când au fost întrebate cu ce ocazie fac acest lucru, au răspuns: "Aniversăm ziua de naştere a bebeluşului!" Pentru că nu era nici un bebeluş în preajmă, curiosul a întrebat: "Dar unde este bebeluşul?" Mama a răspuns: "O, l-am lăsat la o mătuşă…"

Exact aşa sărbătoresc cei mai mulţi oameni de pe pământ "Crăciunul", ceea ce ei numesc "Naşterea Mântuitorului": mănâncă, beau, petrec, fac daruri, dar Cel sărbătorit nu este cu ei… (7-2731)

Foarte multe popoare sărbătoresc astăzi acest eveniment aglomerat cu o mulţime de adaosuri care nu au existat de la început. Unele dintre ele s-au generalizat, cum ar fi Moş Crăciun (tradiţie olandeză); bradul de Crăciun (tradiţie germană); aranjamentele statuare cu scena din iesle (tradiţie italiană). Iar altele au rămas specifice anumitor zone: ciorapii atârnaţi în faţa şemineului (tradiţie americană); tăierea porcului, capra, turca (tradiţii româneşti).

Aceste adăugiri au deteriorat foarte mult semnificaţia pe care sărbătorirea naşterii Mântuitorului ar trebui s-o aibă pentru oameni. Cu sute de ani în urmă, în 1644, Parlamentul Angliei a fost silit să interzică prin legi foarte drastice această sărbătoare şi orice fel de manifestare care să amintească despre acest eveniment. Perioada crăciunului devenise cea mai ruşinoasă perioadă a anului din cauza beţiilor, actelor de vandalism şi de imoralitate la care oamenii se dedau cu ocazia petrecerilor. Situaţia de azi nu este mult diferită…

Vom privi la unele din aspectele acestei sărbători pentru a înţelege mai bine originea lor, semnificaţia şi folosul lor (cele care au). Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduiesc ca, văzând mai exact cum stau aceste lucruri, să căpătăm mai multă înţelepciune şi să nu cădem în extrema celor mai mulţi de a sărbători naşterea Mântuitorului fără a avea chiar pe Cel sărbătorit alături de noi, în centrul atenţiei şi bucuriei noastre.

2. Originea sărbătorii

Cuvântul Crăciun nu există în Biblie şi nicăieri în Biblie nu se spune să ţinem o sărbătoare cu acest nume, cu alte cuvinte, Dumnezeu nu porunceşte o astfel de sărbătoare. În N.T. nu există nici o lege care să oblige la ţinerea unor sărbători religioase cu date sau anotimpuri fixe.

Crăciunul este celebrarea zilei de naştere a Domnului Isus Hristos. Dar nici ziua de naştere a Mântuitorului nu a fost poruncit să fie păzită. Cărţile de istorie şi chiar Enciclopedia Bisericii Catolice susţin că această sărbătoare nu a existat de la începutul creştinismului: Crăciunul nu s-a numărat printre cele mai timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu şi Tertulian îl omit din lista lor de sărbători.(4)

După ce creştinismul a fost acceptat de imperiul roman (în prima jumătate a sec. IV), a fost decretat de către mai marii religioşi ai vremii ca biserica să sărbătorească naşterea Domnului. (7-2715)

3. Data

Mai târziu, când bisericile din diferite locuri au început să sărbătorească naşterea lui Hristos, au fost mari diferenţe de opinii în ce priveşte data corectă. Biserica Romano-catolică n-a început să sărbătorească ziua de 25 decembrie decât în ultima parte a secolului patru…(4) Până atunci, creştinii ţinuseră această sărbătoare în diferite perioade ale anului: în decembrie, în mai, în aprilie şi, cel mai frecvent, în ianuarie. (7-2714)

Cum s-a ajuns totuşi la această dată de 25 decembrie?
Sărbătorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seamă sărbători la Romani…(1) Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate. "În Roma şi în Grecia păgână, pe vremea barbarilor teutoni, în vremurile străvechi ale civilizaţiei egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltării popoarelor din est şi vest, din nord şi sud, perioada solstiţiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie şi sărbătoare." (5) Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica oficială (de stat) (Catolică sau Ortodoxă - depinde de zonă) l-a adoptat ca timp al naşterii lui Hristos. (2)

Cea mai mare sectă religioasă păgână care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare în întreaga lume romană şi greacă a fost închinarea păgână adusă soarelui, mitraismul. Această sărbătoare de iarnă a fost numită "Naşterea" - "Naşterea Soarelui". (6) (În această perioadă a iernii, soarele atinge punctul său cel mai de jos în emisfera sudică (australă) şi apoi începe mişcarea sa treptată către nord - asemenea unei ridicări. Acest fenomen a fost numit naşterea soarelui şi era sărbătorit în această perioadă.(7-2715))

Pe măsură ce obiceiurile păgâne referitoare la închinarea adusă soarelui erau "creştinizate", este de înţeles că urma să rezulte confuzie. Unii credeau că Isus era Sol, zeul-soare! Tertulian trebuia să declare că Sol nu era Dumnezeul creştinilor; Augustin a denunţat identificarea eretică a lui Isus cu Sol. Papa Leo I a mustrat aspru dăinuirea închinării adusă soarelui, deoarece nişte creştini, stând chiar în pragul "bazilicii apostolilor", i-au întors acestuia spatele pentru a se închina soarelui care răsărea. (2) Nu au reuşit însă să abolească această închinare păgână şi au venit cu soluţia închinării cu faţa spre răsărit. Ba chiar au început să construiască clădirile de cult (spre deosebire de cea de mai sus) în aşa fel încât oamenii să se închine cu faţa spre răsărit.

Închinarea la soare (Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni) şi închinarea cu faţa spre răsărit sunt neplăcute lui Dumnezeu - De.4:19; 2Împ.23:5,11; Ez.8:13-16.

Preotul Dumitru Bălaşa scrie: Precizăm că aşa numitul cult al Soarelui nu a fost adus în Dacia de coloniştii romani, ci el este autohton. Era cea dintâi credinţă a strămoşilor Geto-dacilor, aşa cum am arătat. S-a afirmat că între ciclul sărbătorilor de iarnă romane, mai cu seamă Saturnalele, Calendele şi Dies natalis Solis Invinct, cercetătorii cred a stabili legături indiscutabile. În realitate, lucrurile stau invers. Mai întâi este vorba de o oarecare coincidenţă a zilei de naştere a lui Isus Hristos (FALS: nu se cunoaşte o dată a naşterii lui Hristos - apoi să nu uităm că în decembrie, nici în Israel nu mai stau păstorii noaptea cu oile pe câmp (Lu.2:8), cât despre a naşte în grajd iarna… este frig! n.m.), cu perioada sărbătorilor de iarnă ale lumii vechi. Prima dată ziua lui Saturn a fost stabilită ca o zi de sărbătoare la 17 decembrie în anul 217 î.Hr. După aceea, pe parcurs, s-a mărit treptat numărul zilelor, până ce s-a ajuns la 7 zile, între 17 şi 23 decembrie. Împăratul Aurelian (270-275), adept al cultului Soarelui - Mithra, în anul 274, a declarat oficial ca zi de sărbătoare ziua de 25 decembrie, pentru a contracara avântul şi sărbătoarea creştină. Cu toate acestea, cultul lui Mithra, în anul 391, prin decret imperial, era declarat ilicit.(1)

În Enciclopedia Catolică scrie: Binecunoscuta sărbătoare în cinstea soarelui, Natalis Invicti (Naşterea Neînvinsului Soare) serbată în 25 decembrie, poartă în esenţă responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie.(4) Acest lucru, catolicii l-au făcut şi pentru alte sărbători ale lor. De exemplu: 24 iunie, era o sărbătoare în cinstea lui Baal la druizi (preoţii celţilor în antichitate - mil.1 î.Hr.); ea a devenit sărbătoarea naşterii lui Ioan Botezătorul; 15 august, care era consacrată lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit "adormirea Maicii Domnului" (Sf. Marie Mare); 02 februarie, care era la romani o zi sărbătorită cu torţe şi lumânări în cinstea zeiţei Februa (la greci, în această dată se sărbătorea zeiţa Demetra) a devenit "Intrarea Maicii Domnului în Biserică").

Tehnica suprapunerii sărbătorilor păgâne cu cele închinate adevăratului Dumnezeu nu a fost inventată de Biserica ortodoxă sau Romano-catolică. Biblia o arată în 1Împ.12:25-33 (Gal.4:8-11).

Este posibil ca datele să aibă vreo importanţă în "dimensiunea spirituală" a îngerilor şi a lui Dumnezeu? Nu am studiat încă acest lucru. Ştiu însă că Domnul a cerut în V.T. sărbătorirea anumitor evenimente în anumite zile (fixe) sau anotimpuri (perioade)… Nu se ţineau la întâmplare. Oare duhurile rele, împotrivitoare lui Dumnezeu doresc să imite pe Dumnezeu, pentru a fi cinstite ca Dumnezeu? Cu siguranţă! Oare dracii se bucură să poată batjocori pe Dumnezeu prin intermediul creaţiei Sale (omul) sau a celor răscumpăraţi făcându-i să ţină zile care nu sunt poruncite de El, ba chiar zile care la origine au fost dedicate unor "dumnezei străini"? Cu siguranţă!

Decembrie …are ca simbol Ţapul sau Cornul Caprei şi Capricornul (Viaţa sau Oglinda vieţii la greci). În plastică este reprezentat ca un ţap cu coarnele pe spate. În această lună, la 25, se sărbătoreşte Naşterea Domnului, popular Crăciunul… (1) Adesea, în simbolistică, creştină, păgână sau chiar satanistă, ţapul (capra) reprezintă pe… cel rău! Căruia dintre noi i-ar fi bine să serbeze ziua celui iubit prin simboluri ale duşmanului celui iubit?

Ce să facem atunci? Să nu serbăm Crăciunul? Să-i declarăm război? Cred că mult mai bine este ca în fiecare zi a anului să fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru naşterea lui Isus Hristos. Să nu aşteptăm luna decembrie ca să ne aducem aminte că prin harul lui Dumnezeu, în Betleem ni s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul! Dacă alţii o fac, în primul rând o fac din neştiinţă… Dacă se vor pocăi, vor cunoaşte adevărul şi acesta îi va face slobozi. Să păstrăm întotdeauna o inimă bună şi curată înaintea lui Dumnezeu şi atunci vom face ce este plăcut înaintea Lui… E bine să ne amintim despre naşterea Domnului Isus Hristos, chiar s-o sărbătorim dacă dorim. Putem folosi perioada Crăciunului ca un timp de ajutorare sau de evanghelizare a oamenilor, dar să nu socotim aceasta o lege, o poruncă a Bibliei şi să nu osândim pe cei care nu cred în Sărbătorirea Crăciunului.

În cele de mai sus am folosit citate din următoarele cărţi:
(1) - preot Dumitru Bălaşa - De la Zamolxe la Iisus
(2) - R.E.Woodrow - Religia tainică a Babilonului
(3) - Easton's Bible Dictionary
(4) - The Catholic Encyclopedia
(5) - Ealsh - Curiosities of Popular Customs
(6) - Frazer - The Golden Bough
(7) - P.L.Tan - Encyclopedia of 7700 Illustrations

2003.12.18 - Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici