Crucea arată …

1. ... inima omului

Ce faptă a omului va fi atât de onorabilă încât să ajungă în cer? Ce calităţi ar trebui să aibă o faptă ca să merite cerul? Nici o faptă omenească nu va fi suficient de vrednică pentru a fi recunoscută şi amintită în ceruri. Oricât de mult s-ar strădui omul să fie bun şi să lucreze pentru semenii lui sau pentru Dumnezeu, nici o faptă a sa nu va fi suficient de bună pentru a fi pomenită în cer. Şi totuşi este o lucrare omenească ce nu va fi uitată; nu va fi ştearsă; şi amintirea ei va fi continuă înaintea îngerilor şi sfinţilor lui Dumnezeu în slavă: sunt semnele cuielor din mâinile Mântuitorului şi semnul suliţei din coasta Lui… Din tot ce a făcut omul bun pe pământ, nimic nu va rămâne veşnic, dar fapta cea mai crudă a istoriei – uciderea Fiului lui Dumnezeu, cea mai urâtă faptă a omului, cea mai de osândit, a fost scrisă în trupul veşnic al lui Dumnezeu. Şi astfel nimeni nu va uita ce rea a fost inima păcătoasă a omului…

Mat.27:26-31, 38-44 – Observaţi cruzimea atât de multor oameni în aceste versete. Cum este posibil să te porţi atât de hain cu un om care a fost atât de bun şi a făcut atât de mult bine? A stat între ei, a umblat cu ei, a mâncat cu ei, le a vorbit, i-a învăţat, i-a mângâiat, le-a făcut bine… Cum este posibil să uiţi binecuvântarea prezenţei Sale, căldura glasului Său, pacea ochilor Lui, delicateţea atingerii Sale, adâncimea cuvintelor Lui? Cum s-a putut face aşa ceva? Omul e rău… Omul urăşte pe Dumnezeu fără să ştie chiar… (Col.1:21; Rom.5:10a; 8:7; Iac.4:4; etc.)

Unii încă nu sunt convinşi că ei ar fi fost în stare de aşa ceva… Nu cred că ei pot avea o inimă atât de rea – deznădăjduit (adică fără speranţă) de rea, cum spune Ier.17:9. Un astfel de om a avut un vis în care l-a văzut pe un soldat roman cum biciuia cu cruzime pe Domnul Isus. A putut observa biciul împletit din fâşii de piele cu bucăţi de os şi plumb în el. Auzea cum şuiera în aer şi apoi cum plesnea spatele însângerat al Mântuitorului. N-a mai răbdat şi a sărit să smulgă biciul din mâna criminală. Soldatul s-a întors spre el, şi omul i-a văzut chipul şi s-a-ngrozit: …era chiar el. Atunci a crezut: „Eu L-am ucis pe Domnul! Eu L-am bătut, …eu L-am ucis…”

Rembrandt a înţeles acest lucru: Într-unul din tablourile sale în care a zugrăvit răstignirea Domnului Isus, privirea îţi este atrasă în primul rând de Mântuitorul care moare. Apoi vei observa mulţimea din jurul crucii şi varietatea atitudinilor lor. Iar la o privire mai atentă vei descoperi într-o margine, în umbră un caracter singuratic care-l reprezintă chiar pe autor… Rembrandt a crezut că păcatul său, inima lui rea a contribuit la răstignirea Domnului Isus…

În filmul "Patimile lui Hristos" (The Passion of the Christ) când Hristos este ţintuit pe cruce, sunt arătate doar două mâini: una care ţine pironul şi una care loveşte cu ciocanul. Însă nu este arătat chipul soldatului care face această operaţie. Într-un interviu acordat presei după lansarea filmului, regizorul Mel Gibson a spus că a ţinut în mod expres ca el să joace în această secvenţă. Mâinile acelea sunt mâinile lui "pentru că - a spus el - eu sunt cel care L-am răstignit pe Hristos".

Dar tu? Crezi lucrul acesta? Crezi că ai o inimă atât de rea care e gata să pună pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu; să ucidă fără milă pe cel mai bun om care a existat vreodată?

Crucea arată inima omului: răutatea ei… Mare-i cruzimea omului, mare-i răutatea lui, groaznic e păcatul…

2. ... inima lui Dumnezeu

Winston Churchill, marele om politic, a mulţumit şi a lăudat în mod public, oficial, trupele aeriene regale care au apărat Anglia în cel de al II-lea război mondial. El a spus: „Niciodată în istorie nu s-a întâmplat ca atât de mulţi să fie atât de îndatoraţi unui grup atât de mic.” Aprecieri similare pot fi găsite în istoria celor mai multe naţiuni – o trupă, un pluton, o armată, prin jertfă scapă un popor întreg…

Astfel privind la cruce, poţi spune că în întregul univers, de când este el, nu a fost un om căruia omenirea să i datoreze mai mult decât lui Isus Hristos. Nu a fost, nu este şi nu va fi o faptă mai măreaţă şi mai nobilă ca aceasta. Nimic în întreaga istorie a omenirii nu a adus şi nu va aduce mai multă binefacere decât jertfa lui Isus Hristos. Nu a existat şi nu va exista ceva care să aducă o eliberare mai mare, un dar mai de preţ decât crucea.

Crucea ne arată inima lui Dumnezeu; dragostea lui fără margini – Io.3:16.

Cum a putut Dumnezeu să iubească atât de mult? Rom.5:8 – trăiam în păcat şi în fărădelege, în gânduri de hulă şi vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, în fapte de ruşine, copii ai mâniei, fără pic de simţire, în desfrânare, dedaţi cu lăcomie la orice necurăţie, fără speranţă, fără Dumnezeu, străini de viaţa şi lumina Lui… (Col.1:21; Ef.2:1-3,12; 4:18,19; 1Pe.4:3; etc.)

Încercaţi să vă închipuiţi o scenă de jertfire din V.T. când un om aducea un miel ca plată pentru păcatele lui. Mielul era curat, fără nici un cusur, arăta bine, întreg, sănătos. Omul punea mâinile pe capul lui înaintea preotului, privea mielul şi spunea: „Vina mea să treacă asupra ta. Şi plata ce trebuie s-o dau eu, tu s-o dai: Capul tău pentru capul meu.” Apoi să pună mâna pe ochii mielului, apoi pe urechile lui, pe gură, etc. şi să tot repete: „Ochii tăi nevinovaţi pentru ochii mei, urechile tale pentru urechile mele, gura ta curată pentru gura mea… Viaţa ta, pentru viaţa mea…” Şi apoi preotul înfige cuţitul în inima mielului care se zbate şi moare. Sângele lui nevinovat curge pentru păcatul omului… Este numai dragostea de necuprins şi de neînţeles a lui Dumnezeu cea care a putut să lase ca Fiul Său cel desăvârşit în toate să fie străpuns pentru noi – Io.3:16; 1Io.4:8a-10; Gal.2:20c; Ef.5:2; etc.

Crucea ne arată inima lui Dumnezeu; dragostea lui fără margini.

Vezi şi tu această dragoste a Lui pentru tine? Îţi dai seama cât de mult te iubeşte Dumnezeu?

3. (Când) crucea nu mai arată nimic

În vremea de azi, când atât de multe lucruri, activităţi şi filozofii de viaţă fură atenţia omului de la Dumnezeu, de la ceea ce este esenţial, vital, veşnic, din ce în ce mai puţini oameni se gândesc la crucea Domnului Isus; din ce în ce mai puţini oameni sunt atraşi de cruce… Ea nu mai are importanţă pentru atât de mulţi oameni ca altădată. Nu mai semnifică nimic pentru din ce în ce mai mulţi oameni.

Într un parc, undeva în America (Eugene, Oregon), cu mulţi ani în urmă a fost ridicată o cruce uriaşă din beton. Ea a devenit un fel de simbol al oraşului şi un loc de referinţă. Cu ocazia Crăciunului, autorităţile o împodobesc cu lumini multicolore şi este o atracţie pentru toţi oamenii. În ultimii ani, un preot unitarian a dat în judecată autorităţile şi a cerut îndepărtarea monumentului din parc, „Deoarece – spunea el, ea violează principiul separării bisericii de stat.” Curtea Supremă a statului a hotărât ca să nu fie îndepărtată crucea, „deoarece ea este doar un simbol universal acceptat şi nu are nici o semnificaţie religioasă”!!! Cu alte cuvinte, ea nu mai trimite pe nimeni cu mintea la jertfa Domnului Isus, la problema care cerea această lucrare dumnezeiască: păcatul omului, la motivaţia ei: bunătatea lui Dumnezeu.

Pentru din ce în ce mai mulţi oameni de azi, crucea nu le mai arată răutatea lor – inima lor, păcatul şi nu le mai arată dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui, dorinţa Lui după ei.

Ţie îţi mai arată ceva? Mai vezi în cruce inima ta? Mai vezi în cruce inima Lui?

Foarte mulţi pictori celebri au pictat răstignirea Domnului Isus. Unul din ei, pe nume Steinberg, când lucra la opera sa, era privit de o fetiţă. „Foarte rău trebuie să fi fost omul acesta care îl pictezi pe cruce.” – a zis fetiţa. „Nu,” – a zis pictorul, „din contră, a fost un om foarte bun. A fost cel mai bun om care a trăit vreodată. El a murit pentru alţii.” Atunci fetiţa s a uitat la el şi a zis: „A murit şi pentru tine?” Steinberg, care nu era creştin, a fost atins în inima lui de această întrebare, a crezut şi a fost mântuit.

Are crucea vreo semnificaţie pentru tine? A murit Isus şi pentru tine?

Un ţăran bătrân a mers pentru prima dată la oraş (Londra) şi a intrat într un muzeu. Acolo a privit multe tablouri până când a ajuns în faţa unuia cu răstignirea Domnului Isus. A rămas ţintuit cu privirea asupra crucii. Dragostea pentru Domnul a început să i inunde inima. Copleşit de gânduri şi sentimente de recunoştinţă a început să exclame: „Fii binecuvântat! Fii slăvit! Te iubesc! Fii binecuvântat! Fii slăvit! Te iubesc!” Privea, clătina din cap şi vorbea: „Fii binecuvântat! Fii slăvit! Te iubesc!” Lacrimi îi curgeau pe obraji, buzele îi tremurau, dar nu se ruşina de nimeni şi spunea cu glas tare: „Fii binecuvântat! Fii slăvit! Te iubesc!” Din grupul de vizitatori au mai ieşit doi oameni care au venit spre el şi au zis: „Şi noi Îl iubim! Şi noi Îl iubim!”

Dar tu? Dar tu? Îl iubeşti pe Cel ce te a iubit atât de mult că a luat crucea în locul tău? Nu vezi păcatul tău în crucea Lui, inima ta? Nu vezi iubirea în crucea Lui, inima Lui?

2004.01.25 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici