Duminică, o zi pentru Domnul
Is.58:13,14

1. Introducere

Duminică - ultima zi a săptămânii folosită ca repaus legal (DEX - Ha! Ha!); ultima zi a săptămânii (V. Breban). Cuvântul vine din latină: dominica (Domine, Domini = Doamne, Domnul). În alte limbi:
· italiană: domenica; franceză: dimanche; spaniolă: domingo - acestea (limbi latine) păstrează ideea de "zi a Domnului" (ca şi limba română);
· maghiară: vasarnap (voşarnop); germană: Sonntag; engleză: Sunday - probabil din religiile păgâne; era o zi dedicată soarelui (aşa cum luni este dedicată lunii, marţi lui Marte, miercuri lui Mercur şi sâmbătă lui Saturn);
· rusă: vascresene (vascresenie = înviere) - sugerează învierea (greu de acceptat pentru cei mai mulţi, dar aici, limba rusă are nota zece!)

Nu ştiu cum şi când a început să fie socotită duminica drept ultima zi a săptămânii la români. (Deşi se socotesc a fi "un popor creştin", ei ţin ziua de închinare lui Dumnezeu în a şaptea zi, adică ultima! Ei dau lui Dumnezeu ceea ce este la urmă, ce rămâne (dacă rămâne!!!), resturile… Este clar că pentru ei este mult mai importantă partea materială a vieţii, prosperitatea, căreia îi dedică primele 6 zile.) După ce am renunţat la ateism, am început să consider că săptămâna începe duminica, aşa cum o prezintă şi Biblia.

Sunt unii care susţin că a dedica ziua întâi a săptămânii Domnului este un păcat. Ei cred că cei care se închină lui Dumnezeu în această zi au luat pe frunte şi pe mână semnul fiarei (666). Conform credinţei lor, omul trebuie să se închine lui Dumnezeu în ziua a şaptea, pentru că aşa este scris în Vechiul Testament. Greşeala lor vine din faptul că nu înţeleg (între altele) o învăţătură foarte clară a Bibliei, şi anume, aceea că Biserica nu este totuna cu Israelul. Adunarea, este un popor duhovnicesc (adică de natură spirituală, cerească) pe care Dumnezeu Şi-L strânge de pe întregul pământ, după ce a lăsat deoparte (numai pentru o vreme) pe Israel, care continuă să fie poporul (fizic) ales al Său. Biserica nu este înlocuitorul lui Israel, iar Sabatul, adică ţinerea zilei a şaptea ca zi dedicată Domnului, este un semn între Israel şi Dumnezeu (Ex.31:13,16,17). Sunt multe de spus aici, care pot dovedi slăbiciunile teoriei că ziua a şaptea ar trebui ţinută de creştini, dar nu fac subiectul acestui mesaj.

Textul care-l vom privi în continuare, deşi este din V.T. şi a fost spus iniţial de Domnul prin Isaia poporului Israel cu privire la ziua a şaptea, nu porunceşte Bisericii să ţină această zi, dar ne învaţă cum priveşte Dumnezeu o zi închinată Lui. Din aceste versete putem afla câte ceva despre cum să petrecem orice zi pe care o vom dedica Domnului, fie că e ziua de duminică (despre care vom discuta cel mai mult), fie altă zi, pusă special de-o parte pentru El - Is.58:13,14.

2. … să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă - v.13

Asta nu înseamnă că duminica (sau ziua de post, sărbătoare, etc.) trebuie să fie o zi de chin - Is.58:5. Dumnezeu nu este hain. El nu caută şi nu doreşte prilejuri ca să ne chinuie; nu este sadic ca să dorească să ne producă durere, sau pur şi simplu să nu ne lase să fim fericiţi. Din contră, fericirea omului este numai Dumnezeu. Chiar şi versetele acestea ne arată că El ne va da bucurie (v.14b).

Aici este prezentat modul în care trebuie să privim duminica: o zi pentru Domnul. Această zi este "cel dintâi rod" al săptămânii, şi de aceea trebuie dedicată Lui. Principiul acesta a fost întotdeauna valabil pentru cei care au crezut în Dumnezeu (înainte de Lege - Gen.15:1; 14:20, în timpul Legii - Ex.20:3, astăzi - Mat.6:33; Col.1:18b, şi în veşnicie - 1Co.15:28): Domnul trebuie să aibă întâietatea în toate aspectele vieţii noastre (dacă săptămâna începe duminica, atunci ea trebuie să înceapă cu Domnul).

Este o zi sfântă (v.13), este pusă de-o parte pentru Dumnezeu, este ceva diferit de celelalte zile ale săptămânii. Fiecare apreciem/dorim o zi specială: unii - onomastica sau o altă aniversare, revelionul, un picnic cu familia şi/sau cu prietenii, un drum la oraş/ţară, o seară la restaurant/teatru. La încheierea unei astfel de zile ai o anumită stare de spirit, un sentiment de satisfacţie; eşti conştient că ai petrecut o zi specială. Nu este la fel ca în celelalte zile. Ai renunţat la unele pentru altele şi nu eşti plin de ciudă ci de mulţumire. Nu o faci bombănind, ci cu acea aşteptare a "deosebitului", cu exaltarea copilului care este nerăbdător să vadă/să experimenteze ceva nou. Asta înseamnă "să nu-ţi faci gusturile tale" în ziua dedicată Lui! De dragul Lui renunţi la "ale tale" (aşa cum şi El a renunţat la Fiul Lui de dragul tău - 1Io.4:10,19). O faci din dragoste pentru El.

3. … desfătarea ta - v.13

Cum am spus deja, duminica ar trebui aşteptată cu bucurie, dar nu din cauza programului special de la TV, sau din cauza meciului de fotbal la care vrei să mergi, etc., ci din cauză că Domnul este iubitul tău şi vrei să începi săptămâna cu El, vrei să ţii o zi specială pentru El. Pentru mulţi nu este aşa. Cei necredincioşi nu gândesc la Domnul nici în ziua asta şi din diferite motive (care nu fac subiectul nostru acum), cei credincioşi nu aşteaptă cum ar trebui această zi. Unii, chiar evită să gândească la Domnul şi la faptul că ei trebuie să dedice Lui ziua de duminică. Aşa apare o boală specifică unor membri ai Bisericii, numită Morbus Sabaticus, cunoscută şi sub denumirea populară de "duminicoză".

Simptomele variază, dar în general pot fi observate următoarele:

-- duminicoza nu durează niciodată mai mult de 24 de ore
-- duminicoza nu scade pofta de mâncare; s-a observat chiar o creştere a duratei şi a volumului meselor
-- duminicoza nu afectează vederea; ziarele pot fi citite fără dureri şi se pare că un ajutor foarte bun pentru ochi în aceste cazuri este televizorul
-- niciodată pacienţii nu cheamă doctorul; nimeni nu se grăbeşte să scape de duminicoză
-- după câteva "atacuri" care se succed la intervale de câte o săptămână, duminicoza poate deveni cronică şi în unele cazuri, chiar… mortală

Descrierea pe scurt a bolii:

De obicei, nici un simptom al acestei boli nu este simţit în zilele de sâmbătă. Pacientul doarme bine şi se trezeşte simţindu-se bine. Mănâncă "din toată inima" un mic dejun "duminical" şi apoi, dintr-o dată, boala izbucneşte printr-o criză foarte puternică. Se manifestă până spre amiază şi încetează doar după încheierea serviciului de dimineaţă.

Pacientul se simte mai bine şi mănâncă o masă copioasă, după care se odihneşte, căci: "boierul, cât e de mic, după masă, doarme-un pic!" Pe înserate priveşte câteva ore la televizor sau face o plimbare în aer liber, o discuţie cu vecinii la poartă, etc.

Dacă Biserica are program de închinare pentru duminica seara, urmează încă o criză care durează în jur de două ore. Bolnavul se va trezi însă luni dimineaţa fără urmări fizice şi se va grăbi spre locul de muncă simţindu-se bine.
Simptomele bolii nu vor mai apare până la următoarea duminică, excepţie făcând situaţia când Biserica mai are programat un serviciu în timpul săptămânii, boala degenerând, după caz, în miercuroză, joioză sau vineroză.

Pentru un astfel de om "sabatul Domnului - duminica" nu este o desfătare aşa cum vrea Dumnezeu, ci din contră, ea se poate transforma într-o zi de desfătare a firii pământeşti. Te găseşti într-o astfel de situaţie?

Pentru cel care însă iubeşte pe Domnul, el va folosi această zi ca să "sfinţească pe Domnul, slăvindu-L". El va sfinţi pe Domnul, adică Îi va da Domnului un loc aparte în viaţa sa şi înaintea oamenilor şi îngerilor. Îl va evidenţia pe Dumnezeu ca fiind cea mai importantă şi cea mai vrednică fiinţă din tot Universul.

Şapte zile din şapte, lumea huleşte pe Dumnezeu şi îl slăveşte pe cel rău, atât în particular, cât şi public. Noi trebuie să-i întrecem: trebuie să slăvim în fiecare zi pe Domnul iar duminica de două ori mai mult! Să facem duminica o zi specială de slăvire a Sa, atât în viaţa personală, cât şi în adunare:

· Să venim la Casa de rugăciune cu scopul acesta (între altele). Să ştim dinainte că aici ne vom spune unii altora ce este Domnul pentru noi şi ce a făcut/face şi va mai face El pentru noi. Vom face asta prin mărturii, prin rugăciuni, prin cântece şi predici. În timpul săptămânii putem "culege material" pentru ziua de duminică. Ne putem ruga să fim inspiraţi a participa cu ceea ce vrea Domnul la serviciile de închinare - atunci nu vom veni aici plictisiţi, mormăind cântări, căscând şi privind pierduţi pereţii, cu gândurile departe… ci toţi vom fi implicaţi în rugăciuni, în cântări, în mărturii, în predică.
· În viaţa personală putem face ceea ce Duhul ne călăuzeşte pentru a evidenţia această zi faţă de celelalte: putem să petrecem mai mult timp în rugăciune dimineaţa, putem citi mai multe capitole din Biblie încercând să auzim cât mai mult de la Domnul, putem petrece mai multe ore cu o carte creştină sau în părtăşie cu alţi creştini, putem merge să căutăm un om căruia să-i spunem evanghelia, să dăm un pliant, să ne rugăm cu familia, să scriem o scrisoare de evanghelizare, de încurajare sau de mulţumire, etc..

Astfel vom sfinţi pe Domnul, slăvindu-L, duminica.
Biblia spune "şi să-L cinsteşti…" (v.13):

· neurmând căile tale - gânduri, tradiţii, filozofii; vom cinsti pe Domnul umblând călăuziţi de Duhul Sfânt şi de Cuvânt.
· neîndeletnicindu-te cu treburile tale - lăsăm munca deoparte. Asta nu înseamnă că nu mai facem patul în care am dormit, nu mai spălăm vasele şi nu mai ştergem masa unde am mâncat, dar lăsăm pentru zilele următoare aratul, semănatul, plivitul, etc., - activităţile prin care ne câştigăm pâinea.
· nedându-te la flecării - Acum, dacă nu ne apucăm de lucru, vom fi ispitiţi să "risipim" orele zilei de duminică în "lucruri slabe" (cum se spune la Lunca), adică în fapte uşuratice, dăunătoare (exemplificate aici prin vorbirile de rău). Asta este rău. Nu ne oprim din muncă pentru a sta degeaba, sau a face lucruri păguboase, ci, aşa cum am spus deja, "sfinţim pe Domnul" (facem cele prezentate mai sus).

4. atunci… - v.14

· te vei desfăta în Domnul
· El te va sui pe înălţimile ţării (Canaan - ţara biruinţei)
· El te va face să te bucuri

"Căci gura Domnului a vorbit" = E sigur! = Da! Amin! Adevărat, adevărat…

Mulţi nu cunosc aceste trei lucruri (în experienţă), iar alţii le-au uitat… De ce? Oare nu din neglijarea relaţiei cu Domnul în ziua de duminică?

2003.11.16 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici