Familia - Dr. Allen Jones - Capitolul 2

Cum se căsătoresc copiii noştri

La începutul lucrării mele am scris o cărticică cu acest subiect. Înainte de aceasta am pierdut mulţi copii din biserică pentru că ei se căsătoreau în lume. Dacă tinerii noştri nu sunt supravegheaţi ei vor face imoralităţi. Dacă li se va permite tinerilor să iasă la plimbare singuri, nesupravegheaţi de tată sau mamă, şi dacă plimbările de acest gen vor fi dese şi îndelungate, cu siguranţă va apare imoralitatea. Am încercat să descopăr ce are Dumnezeu de spus, nu numai despre căsătorie ci şi despre cum să ajungi acolo. Cele spuse în continuare sunt adresate părinţilor, ca să-şi supravegheze copiii atunci când aleg un partener pentru viaţă. Înainte de a scrie şi a da aceste învăţături, copiii din biserica noastră făceau exact ce face lumea (TV., plimbare, întâlniri, dragoste, imoralitate).

Planul lui Dumnezeu pentru Samson (Jud.14) a fost ca el să fie un izbăvitor pentru poporul său şi o călăuză. Însă el n-a făcut-o. La vestirea naşterii lui, tatăl a întrebat pe înger cum să-l crească. Ceva însă s-a întâmplat cu creşterea lui Samson, cu educaţia primită de el. Samson era răsfăţat, i s-au îngăduit prea multe, a fost lăsat de mama şi de tatăl lui să facă ce voia el, adică nu a fost disciplinat. Mama şi tata nu au ştiut să spună „nu”. Orice mamă şi orice tată trebuie să înveţe să spună „nu”. Părinţii lui Samson însă, nu i-au spus „nu” lui şi voiau să-i facă totdeauna pe plac. Toate mamele vor să facă pe placul copiilor lor şi vor să-şi vadă copiii fericiţi. La tătici nu e chiar aşa de mare problemă dar adesea şi ei nu vor să spună „nu”. Samson a avut un tată căruia îi era greu să refuze ceva dragului de băieţel. Acesta a fost unul din cele mai importante lucruri din viaţa fiului său. Când a ajuns Samson la vremea căsniciei, a fost că tatăl său: nu a avut nici un pic de autoritate asupra lui însuşi şi ca rezultat, şi-a distrus viaţa. Nu şi-a dat seama de potenţialul ce era în el. Există mult mai mult potenţial în copiii noştri decât vom scoate noi din ei.

În Jud.14:3, Samson spune tatălui său: „Vreau să-mi iei femeia asta pentru că ea îmi place”. Din această căsătorie a ieşit tristeţe, moarte, tragedie.

Biblia spune să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta. În N.T. găsim scris: „copii ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”. Prima responsabilitate a părinţilor faţă de copii este să-şi înveţe copiii să-i asculte. Pr.22:15 spune că nebunia este lipită de inima copilului dar nuiaua mustrării o va scoate din el. Părintele care nu foloseşte nuiaua îşi urăşte copilul iar cel care-şi disciplinează copilul îl iubeşte. Dacă-ţi iubeşti copilul îl vei disciplina. Copiii nu se pot disciplina pe ei înşişi. Pr.29:15 zice: „copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale”. Samson nu a fost disciplinat. Părinţii lui voiau să-i facă totdeauna pe plac şi astfel a intrat într-o căsătorie care a dus la distrugerea familiei soţiei sale.

Conform Jud.2:10, suntem la distanţă de o generaţie de pierderea copiilor noştri. Ce credem noi, ce jertfim noi, tot ce am câştigat noi poate fi pierdut într-o singură generaţie. Din verset vedem cum o generaţie ce a cunoscut şi slujit lui Dumnezeu a crescut o generaţie ce nu cunoştea şi nu slujea lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai rapide feluri de a-ţi pierde copilul este să se căsătorească cu partenerul nepotrivit.

Ps.127:3: „Copiii sunt o moştenire de la Domnul”. Copiii noştri sunt un dar de la Dumnezeu. Nu sunt în posesia noastră ci ei sunt o moştenire, o bogăţie, sunt apărarea noastră. Copiii mei la bătrâneţe sunt apărarea, ocrotirea mea. În zilele noastre sunt azile (case pentru bătrâni fără sprijin) dar copiii mei mi-au promis că-mi vor fi sprijin şi mângâiere la anii bătrâneţii. Copiii sunt viitorul nostru. Deut.28:32 avertizează părinţii spre a nu-şi căsători copiii cu cei necredincioşi.

Gen.18:19 – Dumnezeu a dat lui Avraam un fiu, Isaac, în care toate nădejdile sale adevărate să fie împlinite. Când a venit vremea ca Dumnezeu să dea pe Isaac lui Avraam iată ce spune despre el: v.18,19 – i-a dat copii, şi i-a încredinţat moştenirea lumii. Din Isaac a ieşit Iacov, din Iacov a ieşit Iuda, din Iuda a ieşit Mântuitorul. Dumnezeu a dat acest privilegiu lui Avraam pentru că a ştiut că acest bărbat îşi va creşte fiul şi-i va porunci, îl va disciplina şi-l va creşte în ascultare, pentru ca să se împlinească ce voia Dumnezeu. Isaac a trebuit să se căsătorească cu fata potrivită.

Gen.24 cuprinde istoria căsătoriei lui Isaac. Gen.24:1-6 – Avraam încheie jurământ cu slujitorul său, ca acesta să nu-i ia soţie fiului său dintre fetele Canaanului. Dacă i-ar fi luat lui Isaac nevastă dintre fetele Canaanului, ar fi devenit canaanit şi s-ar fi pierdut făgăduinţa lui Dumnezeu. Deci omeneşte vorbind era important pentru viitorul omenirii ca Isaac să se căsătorească cu fata potrivită.

În Deut.7:3, Dumnezeu porunceşte poporului să nu-şi dea fetele după necredincioşi şi nici băieţii după necredincioase pentru că dacă o vor face inimile credincioşilor se vor întoarce de la Dumnezeu. În Gen.6, unul din lucrurile care au dus la declanşarea mâniei lui Dumnezeu prin potop a fost căsătoria fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor. Este mare păcat să ne lăsăm fetele sau feciorii noştri să se căsătorească în lume. Dacă vom da naştere unei generaţii care nu va creşte nepoţi care să cunoască şi să iubească şi să se bucure de Dumnezeu se va datora faptului că nu am căsătorit copiii noştri cu credincioşi.

În 2Cor.6:14 Dumnezeu interzice să intrăm, să cădem de acord, în legături cu cei necredincioşi. Sunt interzise prieteniile amoroase cu necredincioşi. Dumnezeu nu vrea să ne înjugăm cu cei necredincioşi, să ne căsătorim cu ei. Fata îţi va spune: „Tati, am să-l aduc la Biserică”. Dar nu trebuie să folosim căsătoria pentru câştigare de suflete. Nu există întâlniri de amor cu scop evanghelistic. Un credincios şi un necredincios pot să se salute, să dea mâna, să fie buni, agreabili, dar nu trebuie să meargă împreună aşa cum merg doi tineri care se gândesc la căsătorie.

De multe ori aceste prietenii între tinerii de sex opus încep prea devreme. Gen.2:24 spune că „bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa”. Dumnezeu nu este de acord cu prietenii între fete şi băieţi care nu au gândul căsătoriei. La noi în Biserică se interzice ca un băiat si o fată să se ţină de mână. Mi-au zis aşa: „Frate, vreau şi eu s-o ţin de mână”. Eu am zis: „Da, vrei şi tu să ţii o fată de mână? Păi ţine pe soră-ta de mână”. Fata zice: „Vreau şi eu un pupic!” Eu Îi zic: „Da, vrei şi tu un pupic de la un băiat? Pupă pe frate-tu.“

A ţine de mână, a atinge, face loc impulsului sexual. Dacă se începe devreme cu aceste lucruri vor apărea necazuri, vor deveni imorali. Asta nu trebuie permis. Nu există nevoia de a avea un prieten sau o prietenă până când nu eşti îndeajuns de în vârstă să te căsătoreşti.

Copiii noştri nu trebuie să fie ca Samson, ci trebuie să-şi cinstească mama şi tatăl. A cinsti înseamnă a asculta de părinţi cu plăcere, nu de silă. Cea mai grea perioadă din viaţa părinţilor este atunci când nu pot fi de acord cu prietenii copiilor lor. Tinerii trebuie să ştie că viitorii parteneri de viaţă trebuie să fie din Biserică. Poate fetele din Biserică vor zice: „Băieţii din biserică sunt urâţi”. Decât să te căsătoreşti cu un necredincios mai bine cu un credincios urât! E mai convenabil să ai un soţ urât! În felul acesta nu ţi-l va lua nimeni; va fi numai al tău. Copiii au capacitatea să aducă mari bucurii vieţii tale dar ei pot aduce şi mari dureri şi întristare.

Vreau să vă spun: preţurile cresc şi nu o să aveţi timp să vă uitaţi la copii crescând. Există confuzie, aşa că veţi fi ispitiţi să priviţi în exterior în loc să priviţi la miezul problemei. Dintr-o dată vă veţi trezi cu copilaşii mari şi nu veţi mai putea face nimic cu ei pentru că aţi fost mai ocupaţi cu lumea decât cu familia voastră. Şi e păcat. Noi nu suntem ai acestei lumi. Am fost spălaţi în sângele lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu e puternic şi viu. Noi nu avem nevoie de lume, lumea are nevoie de noi. Însă noi avem nevoie de Dumnezeu pentru a lucra în familiile noastre, ca să fim o mărturie a puterii lui Dumnezeu. Noi vorbim prea mult şi credem că dacă folosim cuvinte religioase suntem în regulă, dar lucrurile nu stau aşa. Când Domnul binecuvântează viaţa noastră, casa, soţia, copiii noştri şi lumea este impresionată şi afectată de felul cum lucrează Domnul în vieţile noastre, atunci este în regulă. Deci să schimbăm ceea ce avem nevoie, să schimbăm casa, inima… Dar astăzi, nu mâine. Astăzi! Amin!

Dacă tinerilor li se de dă ocazia să iasă în lume (TV., filme, teatru, discotecă, etc.) chiar numai odată, „de curiozitate”, nu după mult timp, se vor ivi lucruri tragice şi nu după voia lui Dumnezeu. Exemplu: fetele rămân însărcinate înainte de căsătorie, etc.

Din Jud.14:3 aflăm cum şi-a căpătat Samson soţia. Samson nu a ascultat de sfatul părinţilor săi şi şi-a luat o femeie străină de nevastă. Samson trebuia să asculte de părinţi. Exod 20:12 este porunca lui Dumnezeu. Efes.6:1, de asemenea este porunca lui Dumnezeu: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”. Datoria supremă a oricărui copil este să-şi asculte părinţii. Copiii trebuie învăţaţi să-şi asculte părinţii. Nu este ceva facultativ, la alegere, ci este o poruncă. Biblia spune că răzvrătirea este la fel ca vrăjitoria. Răzvrătirea este un păcat spurcat, carte te va îndepărta de Dumnezeu şi te va face să slujeşti păcatului şi diavolului. Răzvrătirea lui Samson a dus la dezastru. O fată sau un băiat nepotrivit (necredincios), după căsătorie, îţi va îndepărta inima de la Dumnezeu, puterea ta de la Dumnezeu va fi pierdută, slujirea ta va fi pierdută. Vei muri fără să fii de folos poporului tău, fără să fi împlinit voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

Căsătoria este un lucru important de care depinde fericirea vieţii tale de atunci încolo. Tinerii întotdeauna cred că ştiu mai multe şi mai bine decât părinţii lor dar după ce se căsătoresc cu persoana nepotrivită, care nu-L cinsteşte şi nu-L înţelege pe Dumnezeu, îşi dau seama că părinţii sau păstorul au avut dreptate.

Ps.127:3 zice: „fiii sunt o moştenire”. Trebuie crescuţi în frica de Domnul. Dacă nu-ţi vei creşte copiii ca să te asculte şi să te cinstească, ei nu vor urma învăţăturile şi sfaturile tale. Ei vor face ce vor vrea ei. Tu vei pierde controlul asupra lor şi vor merge la întâlniri cu cei necredincioşi. Dacă vei permite acest lucru vei ajunge să faci ceea ce zice versetul 2: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu.” Vei ajunge să te trezeşti de dimineaţa şi te vei culca târziu, te vei uita la ceas şi vei întreba: „Oare când vor veni copiii mei acasă?” Sau te vei plimba nervos de colo colo şi vei zice: „Le-am spus să fie acasă la ora 10 fix, şi acum e deja 10,30! Unde mi-e fata? Unde mi-e băiatul?” Vei fi îngrijorat. Dacă vrei să eviţi lucrul acesta, nu-l lăsa să înceapă. Să nu permiţi fiului sau fiicei tale să iasă cu prietena sau prietenul nesupravegheaţi.

Înapoi la Index Familia