Familia - Dr. Allen Jones - Capitolul 7

Închinarea în familie

Sumar:
A. Nevoia închinării cu familia
B. Cum vei face momentul de închinare?
C. Amănunte importante

A. Nevoia închinării cu familia

În ce priveşte creşterea copiilor, nimic nu este mai neglijat decât închinarea în familie, cu întreaga familie. Vorbesc despre momente zilnice de închinare cu familia. Închinare înseamnă citirea Bibliei şi rugăciune în familie, cu întreaga familie.

Din moment ce avem zilnic probleme, dificultăţi, atacuri din partea lui Satan, atunci trebuie să avem şi închinare zilnică. Ps.62:8 spune „în orice vreme vărsaţi-vă inimile înaintea Lui.“ Hotărâţi-vă să aveţi momente de închinare zilnic în familie şi juraţi lui Dumnezeu să le ţineţi. Sunt mulţi oameni care nu au trăit experienţa de a se ruga pentru pâinea necesară trupului. Slavă Domnului că acum avem pâinea aceasta pe mesele noastre. Acum nu trecem prin astfel de experienţe de a te ruga pentru pâine. Matei 4:4 zice: „omul nu trăieşte numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“. Aici avem Pâinea vieţii şi de această Pâine avem nevoie în fiecare zi. Vă amintiţi de mana din pustie? Când cădea? Dimineaţa. Când se ridica soarele, mana dispărea. Dacă o luai lunea nu puteai s-o păstrezi până marţi; se strica. Mana trebuia luată atât cât să-ţi satisfacă foamea pentru o zi. Care este mana noastră, pâinea noastră cea de toate zilele? Cuvântul, Biblia. Şi tu şi soţia ta şi copiii tăi au un trup, un suflet şi un duh. Aşa cum avem nevoie să ne hrănim trupurile noastre, trebuie să ne hrănim sufletele şi duhurile noastre. Orice om are şi simte responsabilitatea să-şi hrănească copilul, să-i pese de el, să-l iubească. Dar cum rămâne cu pâinea spirituală zilnică necesară duhului copilului tău? Copiii au nevoi spirituale şi adesea aceste nevoi sunt neglijate. Când o nevoie este neglijată apare tulburare, frustrare, adică negarea nevoii. Copiii chiar au nevoie de hrană spirituală, ajutor spiritual. Când în casă nu este închinare zilnică în familie nevoile copiilor sunt neîmplinite. Ce se întâmplă când nevoile lor sunt neglijate, neîmplinite? Apare neliniştea. Cum îşi arată copiii neliniştea, tulburarea, frustrarea? Prin neascultare.

Primul pas în creşterea copilului este să-l înveţi să te asculte, însă ai şi responsabilitatea de a satisface nevoile spirituale ale copilului. Nu poţi satisface nevoile spirituale ale copilului fără să ai la îndemână ceva spiritual, duhovnicesc. Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu este duh. Dragostea lui Dumnezeu din inima părintelui va împlini nevoile spirituale ale copilului. Un copil, zici tu, nu înţelege Biblia, dar eu îţi spun că va înţelege dragostea lui Dumnezeu. Dacă veţi avea închinare în familie, şi îl iubiţi pe Dumnezeu, şi vă iubiţi copilul, el va înţelege acest lucru. Este o ruşine să baţi, să disciplinezi copiii pentru că sunt răi din cauză că tu i-ai neglijat. De aceea este nevoie de închinare cu copiii – aceasta ajută, contribuie la buna creştere a lor.

B. Cum vei face momentul de închinare?

Eu am câteva „reguli“ pentru momentul de închinare. Dacă nu eşti predicator momentul de închinare poate să dureze cincisprezece minute. Dacă eşti predicator poţi să ai numai cinci minute de închinare. Desigur, am glumit. Dar, ce se întâmplă adesea la momentele de închinare, este că în loc să ne închinăm cu familia, tatăl nu mai termină predica, plictisind copiii. Să zicem că are un prunc de doi anişori şi dă învăţături la timpul de închinare şi copilul începe să fie plictisit de monotonie, se nelinişteşte şi apoi urmează bătaie pentru copil pentru că nu stă să asculte liniştit. Şi suntem la timpul de închinare… Distractiv timp, nu?

Un frate avea pentru momentul de închinare cu familia o grămadă de versete. El ceru părerea păstorului: „E bine?”. Păstorul îi spuse că sunt prea multe, la care fratele argumentă că: „…doar sunt din Biblie!”. Păstorul zise că şi friptura de vacă e bună dar nu mănânci toată vaca odată.

Proverbele lui Solomon sunt bune pentru închinarea cu familia.

Le poţi pune întrebări copiilor.

Dacă greşeşte unul din ei, îl cerţi, îl baţi? Nu. Pentru că de fapt tu ai întrebat ce gândeşte copilul, şi copilul a spus ce gândeşte el. Prin asta tu descoperi ce gândeşte copilul tău.

Citeşti unu sau două versete şi dacă copiii au crescut îndeajuns ca să-l poată comenta poţi să-i laşi să spună ce înţeleg, după care faci şi tu un scurt comentariu. Închinarea cu familia nu este studiu biblic sau ora de predică. Va fi destul de bine să citeşti unu sau două versete care de multe ori nu necesită comentariu. Este cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător? Da. Comentariile noastre nu sunt întotdeauna vii şi lucrătoare. Dumnezeu poate să-şi folosească cuvântul într-un mod în care tu nici nu poţi pricepe. Cele mai eficace momente de închinare sunt cele scurte. Citim cuvântul lui Dumnezeu, apoi cântăm un cântec sau mai multe (nu exagerat de multe) apoi ne rugăm. Când avem copilaşi mici cântăm cântece simple şi scurte pentru copilaşi apoi îi lăsăm şi pe ei să fredoneze cuvintele.

După aceea mă rog pentru copiii mei. Cam aşa m-aş ruga, pentru ca copilul să înţeleagă ce spun eu Domnului: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru Emanuel, Îţi mulţumesc că mi l-ai dat. Eu îl apreciez, îl iubesc şi te rog să-l binecuvântezi, să crească şi să Te iubească, să Te cunoască şi să se bucure de Tine. Doamne binecuvântează pe copilul meu.“ Cam aşa ar trebui să fie rugăciunea pentru copilul tău. Îţi poţi îmbrăţişa soţia şi să te rogi pentru ea.

Alege ca în fiecare dimineaţă a vieţii tale să ai un moment de închinare. Copilul şi soţia ta să te audă că te rogi pentru ei lui Dumnezeu. Te rogi pentru soţie: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru soţia mea, o apreciez Doamne. Îţi mulţumesc că ai fost bun cu mine şi mi-ai dat o soţie atât de bună. Te rog s-o binecuvântezi Doamne.“ Apoi te rogi şi pentru tine şi pentru alţii, însă să ai grijă să fii scurt. Apoi îi îmbrăţişezi şi le spui: „Copile te iubesc.“ O iei pe fetiţă în braţe şi-i spui „te iubesc “, iei băiatul în celălalt braţ şi-i spui şi lui „te iubesc“. O îmbrăţişezi şi pe soţie şi-i spui „ te iubesc“. Apoi frăţiorul îşi va lua surioara în braţe (dacă poate) şi-i spune: „draga mea surioară, te iubesc“. Asta înseamnă închinare în familie. Dacă vei face asta copiii vor avea nevoie de mai puţină disciplină. Legătura dintre voi se va suda bine, se va consolida.

C. Amănunte importante

Unul din lucrurile neglijate este că atunci când copiii cresc mari nu mai sunt îmbrăţişaţi, nimenea nu le mai spune „te iubesc“, nu–şi mai arată nimeni afecţiunea faţă de ei. Aici e ceva de genul ca atunci când un căţeluş e de câteva săptămâni. Atunci, toată lumea îl bagă în seamă, toţi se joacă cu el, toţi îl răsfaţă, primeşte mâncare aleasă, toţi îl iubesc dar când ajunge dulău este pus în lanţ în spatele casei şi primeşte şi câte un picior în coaste în caz că a murdărit pe stăpân din dorinţa de a se juca cu el. La fel e şi cu copiii, toţi sunt atraşi de bebeluşi dar când cresc aproape de adolescenţă lucrurile se schimbă, câteodată sunt neglijaţi. Dacă veţi avea închinare în familie să nu neglijaţi niciodată aceste lucruri mărunte.

Niciodată nu trebuie să fi prea ocupat pentru a face ceea ce trebuie să faci. Niciodată să nu te aglomerezi aşa de mult în lucrare încât să neglijezi familia ta. Mai sunt şi alte lucruri pe care le poţi face pentru copii. Exemplu: Despărţirea copilului de părinţi când vine timpul de mers la culcare este o problemă pentru unii copii. Unii copilaşi se supără când îi trimiţi la culcare. A merge la culcare seara pentru copilaşi nu e ceva care vine de la sine, ei trebuie trimişi la culcare. Când se duc la culcare, mergi şi tu la pătuţul lor, aranjează acolo pernuţa şi plăpumioara, pune-le mâna pe cap şi spune-le că-i iubeşti, roagă-te cu ei. Asta schimbă multe lucruri . Fă-ţi timp să împlineşti ce scrie în Deut.6:7 „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” Trebuie! Chiar când sunt puţin mai mari, copiilor încă le place să vină mama sau tata în cameră, să-i vadă că s-au aşezat în pat, să vadă că totul e în regulă. Aceste lucruri simple vor satisface nevoile copiilor noştri.

Dacă puteţi să începeţi corect cu ei, dacă veţi face lucrurile care trebuie atâta vreme cât sunt mici veţi avea de câştigat. Personalitatea, caracterul copilului este format în el în cea mai mare parte de părinţii lui până la vârsta de trei ani.

Pruncul are nevoie să stea din când în când câte treizeci de minute sau o oră cu tatăl lui. Tatăl trebuie să se joace cu pruncul, să-l ţină în braţe să vorbească cu el. Pruncul are nevoie de închinare în familie care trebuie să fie scurtă, duhovnicească şi închinată lui Dumnezeu.

Ţineţi închinarea în familie! Închinaţi-vă lui Dumnezeu acasă! Mulţumiţi lui Dumnezeu, slăviţi-L pe Dumnezeu cu familia întreagă!

Înapoi la Index Familia