Familia - Dr. Allen Jones - Capitolul 15

Descurajarea sau mântuirea întregii familii

Sumar:
A. Despre descurajarea copiilor
B. Despre mântuirea întregii familii

A. Despre descurajarea copiilor

Coloseni 3:21 Este posibil ca un tată să-şi descurajeze copilul? Da, copiii pot fi descurajaţi în familie. De ex. când tata zice către copil: "Nu eşti bun de nimic; mai bine nu te-aş fi avut! Numai belele îmi faci şi ceva bine nu ştii să faci." Aşa se descurajează un copil.

Copiii uneori sunt descurajaţi în relaţia lor cu Dumnezeu. Când ei merg în taberele creştine de tineret, sunt scoşi din familie, luaţi de la TV, radio, departe de influenţa lumească. Acolo, în tabără, singuri cu Dumnezeu, se îndreaptă înaintea Lui şi au o trezire în viaţa lor. Apoi când se termină perioada de tabără şi merg acasă sunt entuziasmaţi de Dumnezeu, de lucrurile Lui, iau hotărâri noi pentru viaţa lor: la ce vor privi, ce vor viziona, ce vor îmbrăca, etc. Îşi plănuiesc să citească biblia şi să se roage regulat. Ajung acasă şi încep să facă aceste lucruri iar părinţii îi ironizează. Ironizează râvna lor, spiritualitatea lor "prea multă" şi atunci copiii se descurajează. Părinţii poate zic: "Ce are dacă te uiţi la TV?", "Ce are rochia asta?", "Pierzi timpul cu atâta biblie şi rugăciune!" Mama şi tata de fapt nu cred ce spun dar problema e că sunt cercetaţi de viaţa copilului. Părinţii în loc să de îndrepte în relaţia lor cu Dumnezeu ca rezultat al cercetării, încearcă să tragă pe copil în jos la nivelul lor de trăire lumesc. Acesta este un păcat rău şi spurcat.

B. Despre mântuirea întregii familii

Noe trăia într-o lume în care gândurile oamenilor erau permanent îndreptate spre rău. Unii aşa zişi predicatori, spun: "Nu putem avea pretenţia să ne creştem copiii pentru Dumnezeu într-o lume aşa de rea." Este cumva vreo diferenţă între Lot şi Noe? Atât Lot cât şi Noe cu trăit într-o lume stricată, rea care a fost judecată de Dumnezeu. Este însă o diferenţă: Lot şi-a pierdut copiii pe când Noe şi-a salvat copiii. Lot a mers prin vedere, Noe a mers prin credinţă. Lot nu şi-a pregătit nimic, a fost lumesc şi nepăsător dar Noe a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui.

Gen. 7:1 Dumnezeu a zis lui Noe: "Intră în corabie tu şi toată casa ta." Dumnezeu nu ia zis: "Du-te." pentru că El era acolo, în corabie. Dumnezeu era în corabie aşa cum Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Nu era ceva impus, Dumnezeu nu obligă! El nu a zis: "Noe, marş în corabie!" Dumnezeu a invitat. Dumnezeu întotdeauna ne invită, ne cheamă: "Veniţi la mine." Deci Noe şi-a crescut copiii pentru Dumnezeu într-o lume rea şi au fost salvaţi.

Iosua a ştiut acest lucru când a zis: "Cât despre mine şi familia mea noi vom sluji Domnului."

În Exod 12 Paştele erau mântuire pentru toată familia, nu individuală. Nu era un miel pentru fiecare om ci era un miel pentru o familie. Mielul era prototip, simbol, imagine a lui Hristos. "Când voi vedea sângele voi trece peste voi." Şi când tatăl punea sângele pe uşiorii uşii asigura salvarea nu doar a lui ci a întregii familii. Dumnezeu a zis: "Să nu fierbeţi mielul." Nu-l udaţi pe Isus. "Aveţi grijă cum mâncaţi mielul; să fie pe deplin pregătit. Să-L mâncaţi cu mijlocul încins şi cu încălţămintea în picioare; cu toiagul în mână. Şi să-l mâncaţi în grabă; să fiţi gata să ieşiţi când vă chem." Aşa vrem şi noi pe Domnul Isus pentru familia noastră. Nu-L dorim pe Isus ud. Nu avem un Isus slab, cerşetor. Avem un Domn care a trecut prin focul iadului pentru ca noi să fim mântuiţi. Atunci când va veni El, să fim gata de plecare. Paştele era o mântuire pentru întreaga familie. Iosua ştia acest lucru, acest principiu.

În cartea Iosua, promisiunea pentru Rahav a fost: "Ia-ţi toată familia ta la tine în casă când vom veni asupra Ierihonului. Puneţi ca semn la casă o frânghie cărămizie. Păstrezi legământul, credinţa, cu noi iar atunci când vine judecata, când cade puterea lui Dumnezeu toată casa va fi salvată." Rahav şi-a strâns neamurile apropiate, le-a adus în casă sub semnul frânghiei cărămizii. Când a venit judecata asupra Ierihonului, Iosua a salvat pe Rahav şi toată casa ei. Un om al lui Dumnezeu a spus că în acele zile, în acele locuri o curvă trebuia să aibă pe marginea îmbrăcămintei o sforicică de culoare cărămizie ca semn al prostituţiei. În America, becul roşu pus la o casă arată că acolo e bordel. Cărămiziul era simbolul curviei, prostituţiei. Spunea acel om că pe hainele curvelor trebuia să fie acele sfori cărămizii pentru ca să fie recunoscute mai uşor. Se presupune că sforicica aceea cărămizie atârnată la Rahav ar fi fost semnul prostituţiei. Când a luat sfoara cărămizie de pe casă după salvarea ei şi a familiei ei a fost un semn al pocăinţei. A terminat cu prostituţia. Semnul păcatului ei a devenit semnul salvării ei. Despre această funie cărămizie ne vorbeşte Biblia.

Veţi avea femei în Bisericile voastre care nu au bărbaţi sau rude pocăite. Vei avea femei în Biserica ta care vor fi singurele pocăite din familia lor şi nu vor avea sprijinul nimănui. Bărbat care să le călăuzească nu vor avea; poate sunt văduve sau le-au părăsit bărbaţii. Da, sunt femei care trebuie să treacă singure prin asta; să rabde. Rahav a făcut-o. Ea este un exemplu pentru astfel de femei. Rahav, pentru că s-a pocăit şi a crezut pe Dumnezeu a putut să-şi salveze toată familia.

În Faptele Apostolilor 10:22 este "cincizecimea neamurilor". Promisiunea dată în această zi lui Corneliu, este că va trimite un om să-i vorbească şi toată casa lui va fi mântuită (F.A.11:14). Casa lui Corneliu nu era doar soţie şi copii ci şi robi. Ceva nu e în regulă cu acel creştin bogat ce are o fermă, (fabrică) şi are angajaţi din nu se pocăiesc nici unul.

Lidia din F.A.16:14 este o femeie care s-a încrezut în Hristos pentru mântuirea ei. În v. 15 este botezată ea şi toată casa ei. Aici este un alt loc de încurajare pentru femeile credincioase cu copii sau soţi încă necredincioşi.

În F.A.16:30, un om întreabă: "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Promisiunea lui Dumnezeu vine: "Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi toată casa ta." Cred din toată inima că nici un părinte nu ar vrea să-şi vadă copilul în iad. Când faraon a zis lui Moise să meargă doar bărbaţii în pustie la închinare iar femeile şi copiii să rămână în Egipt, Moise nu a fost de acord. Asta vrea şi guvernul să facă. El zice: "Închinăte tu lui Dumnezeu dar lasă că îţi creştem noi copiii." Moise nu a vrut să lase nimic.

Hotărâţi-vă în mintea voastră ca prin harul lui Dumnezeu, prin credinţă în promisiunea lui Dumnezeu să slujiţi cu toată casa lui Dumnezeu. Hotărâţi-vă şi ziceţi: "Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului."

Rugaţi-vă lui Dumnezeu ca toţi copiii voştri să aibă parte de mântuire. Spune-i diavolu-lui: "Nu-ţi dau nici un copil." Fă aceasta prin credinţă şi predând lui Dumnezeu toţi copiii tăi ca să fie credincioşi în Domnul Isus Hristos, mântuiţi şi asiguraţi, despărţiţi de lume şi sfinţiţi prin cuvântul lui Dumnezeu. Mama poate conduce o familie la Dumnezeu, prin viaţa ei. La fel poate şi tata. În familiile noastre nu trebuie să fie compromis cu lumea şi nici indulgenţă faţă de firea pământească. Dacă faci compromis cu lumea, dacă devii indulgent cu tine însuţi, dacă lucrarea ta devine mai importantă decât o relaţie corectă cu Dumnezeu, îţi vei sacrifica copiii pe altarul mândriei tale, a poftelor şi a necredinţei tale. Nu mi-ar place să ajung înaintea judecăţii lui Dumnezeu cu aceste păcate în inimă şi în viaţă. Mă voi încrede în Dumnezeu, voi crede în Dumnezeu. Nu mă voi compromite cu lumea. Îmi voi răstigni firea pământească (mă port aspru cu trupul meu), mă voi supune lui Dumnezeu pentru ca să am bucuria şi privilegiul de a-mi vedea copiii şi nepoţii că-l slujesc pe Domnul.

Soţiile trebuie să aibă acelaşi ideal, aceeaşi dorinţă ca şi soţii lor. Soţia trebuie să fie un imbold pentru soţ, să-l sprijine, să-l încurajeze, să-l ajute. Soţiile nu trebuie să se împotrivească despărţirii de lume, sfinţirii. Trebuie să lase T.V.-ul deoparte. Nu fiţi lumeşti soţiilor, sprijiniţi-vă soţii, încurajaţi-i, conduceţi copiii la Domnul, aduceţi-i la Biserică. Soţia lui Lot este un exemplu de femeie care nu îşi respecta şi nu îşi încuraja soţul. Dacă nevasta lui Lot nu ar fi fost transformată într-un stâlp de sare fetele lui Lot nu s-ar fi culcat cu tatăl lor. Dar pentru că ea a fost aşa de lumească încât nu şi-a putut lăsa lumea ei, Dumnezeu a înlăturat-o şi familia a suportat consecinţele. Să nu fiţi ca nevasta lui Lot.

În 2 Samuel 23:1-4 sunt ultimele cuvinte ale lui David, om înălţat de Dumnezeu, uns de Dumnezeu. Au fost cu privire la legământul făcut de Dumnezeu cu el şi promisiunile care i s-au dat. La începutul vieţii sale de împărat, David a vrut să construiască un templu lui Dumnezeu şi Dumnezeu i-a zis: "Nu tu Îmi vei construi o casă ci eu Îţi voi construi o casă. Fiul tău va domni pe tronul lui Israel." Iată însă ce l-a costat pe David păcatul cu Batşeba: "…măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu." (v.5) Datorită păcatului şi faptului că şi-a neglijat familia, David nu a realizat, nu a beneficiat de aceste mari promisiuni.

Noi avem promisiunea lui Dumnezeu: "Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze de mic iar când va fi mare nu se va abate de la ea." Această promisiune poate fi realizabilă şi în vieţile noastre cu copiii noştri. Dacă faci compromisuri sau dacă păcătuieşti la fel ca David, vei ajunge să spui la fel ca David. Ai avut ocazia dar nu ai folosit-o. E trist că David trebuie să-şi sfârşească viaţa cu asemenea cuvinte. Nimeni să nu aibă parte de aşa ceva în familie cum a avut David.

Cain a adus o jertfă neplăcută Domnului. A existat un moment în viaţa lui Cain în care Dumnezeu a încercat să-l convingă să nu aducă jertfa aceea pe care voia s-o aducă. Dumnezeu a zis lui Cain despre jertfa corectă, dar Cain a refuzat să-L asculte. Şi tu poţi ajunge într-o situaţie asemănătoare în viaţa ta, aşa încât nici Dumnezeu însuşi să nu te mai poată convinge să nu păcătuieşti. Când ajungi în acel loc în care nici Dumnezeu nu te mai poate convinge să nu faci ceea ce vrei să faci, înseamnă că ai mers prea departe. Biblia spune că nici o ispită nu este peste puterile omului. Dumnezeu condamnă orice este rău şi răscumpără orice este bun.

Înapoi la Index Familia