Familia - Dr. Allen Jones - Capitolul 18

Câteva ultime sfaturi pentru soţii şi soţi

Sumar:
A. Responsabilităţi ale soţiei
B. Responsabilităţi ale soţului
C. Încheiere

A. Responsabilităţi ale soţiei

1Petru 3:1-6 - Soţia trebuie să asculte de soţul său. Eva a fost făcută pentru Adam, nu Adam a fost făcut pentru Eva. După cum Biserica trebuie să fie supusă lui Hristos, soţia trebuie să fie supusă soţului ei. În continuare vom discuta câteva din responsabilităţile soţiei.

Soţia nu trebuie să-i predice sau să-l înveţe pe soţul ei nemântuit. Dacă soţia va încerca aceasta, Dumnezeu nu va binecuvânta ceea ce face ea şi soţul se va împotrivi.

Soţul nu trebuie bârfit de soţie altor membri din Biserică pentru că în felul acesta îţi faci soţul de ruşine. Nu trebuie să te arăţi nemulţumită de soţul tău în faţa celorlalţi membri din familie sau din Biserică.

Sunt cazuri când soţia e mântuită înaintea soţului ei şi este nemulţumită că el nu este mântuit şi încearcă să preia autoritatea sub motivul că ea îl cunoaşte pe Dumnezeu deci deciziile şi ideile ei sunt mai bune ca ale soţului ei. Dar şi după ce soţul este mântuit şi acum trebuie să fie capul (ca şi înainte dealtfel), soţia tot se împotriveşte şi este răzvrătită. Ea nu ştie, nu e deprinsă şi nici nu vrea să audă de supunere. (Nu toate femeile sunt împotrivitoare autorităţii bărbatului dar mai este pe ici colo câte una.)

Înfăţişarea femeii trebuie să fie modestă. Frumuseţea nu e ceea ce pui pe tine ci ceea ce vine dinăuntru în afară şi anume sfinţenia.

Femeile trebuie să tacă atunci când vorbesc bărbaţii. Femeia nu are voie să completeze, să adauge, să întrerupă, să îşi arate dezacordul sau acordul, când vorbesc bărbaţii, ne-întrebată de bărbat. Femeia trebuie să fie tăcută şi rezervată.

În Geneza 18 Avraam îi spune Sarei ce să facă, din ce să facă, cum să facă, şi să se grăbească. Sara face fără reproşuri şi fără întrebări. Cum era în Sodoma? Soţia stă şi Lot pregăteşte. Cuvântul lui Dumnezeu spune că femeia este cea care trebuie să se îngrijească de casă. Bărbatul nu are ce căuta în treburile femeii, decât dacă doreşte s-o ajute, iar femeia nu are dreptul să se bage în treburile bărbatului, decât dacă i se cere.

Femeia trebuie să fie supusă numai bărbatului ei, nu are voie să mai aibă şi altă autoritate peste ea. Mama trebuie să stea acasă cu copiii. E un adevărat blestem pentru familie ca mama să meargă la serviciu şi să-şi lase copiii să fie crescuţi de altcineva.

B. Responsabilităţi ale soţului

Soţul are şi el răspunderea sa. Prima responsabilitate a soţului este să se poarte cu înţelepciune cu soţia sa.

Gen.3:16 - Bărbatul trebuie să ştie că femeile sunt mai emoţionale, mai sentimentale, mai sensibile. Bărbaţii sunt mai duri, ei nu plâng din nimica toată. E mult mai uşor ca bărbatul să rănească simţămintele femeii decât ca femeia să rănească simţămintele bărbatului.

Atenţie: Bărbaţii trebuie să înveţe ca din când în când să mai acorde o cât de o mică atenţie (flori, cadouri, complimente, etc.) soţiilor lor. Femeile sunt mai romantice decât bărbaţii. Femeii îi place mult când bărbatul ei o ţine de mână şi o priveşte în ochi. Primul lucru care dispare într-o căsnicie este romantismul. Romantismul nu dispare din inima femeii dar dispare din inima bărbatului. Bărbatul care nu mai arată afecţiune şi romantism faţă de soţia lui, nu trăieşte alături de ea sufleteşte (ci doar cu trupul), nu se poartă cu ea cu înţelepciune. De obicei, în familia în care a dispărut romantismul, traiul dintre soţi este sec, fără gust. Dimineaţa se trezesc, fiecare merge la treaba lui şi nu schimbă nici un cuvânt de dragoste. Soţul merge la servicii fără să spună „Te iubesc!” sau „La revedere scumpa mea!” Soţia rămâne acasă, face mâncare, face treabă prin casă, fără să fie veselă, fiind stresată, îngrijorată. Vine ora când soţul vine de la serviciu, i se pune masa, mănâncă, vorbesc lucruri stricte legate de casă sau serviciu dar nici vorbă de romantism sau cuvinte de dragoste între ei. Trece şi timpul mesei, soţul îşi bagă nasul într-o carte, soţia poate îşi face un lucru de mână, şi nici unul nu e dispus să rupă tăcerea, parcă ar fi doi străini într-o gară.

Odată, un soţ mărturisea: „Nu cu multă vreme în urmă mă adâncisem atât de mult în lucrarea Bisericii şi am fost atât de preocupat de problemele ei şi de copiii noştri încât soţia mea s-a simţit pe bună dreptate neglijată. Dimineaţa devreme mă sculam, plecam în fugă la birou, acolo îmi pregăteam predicile, îmi rezolvam telefoanele, plecam rapid acasă, mă ocupam de alte treburi, mâncam cina împreună cu familia şi cădeam frânt de oboseală. Astfel a fost zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună. Eram prea obosit ca să mă mai întreţin cu soţia mea. Ori suna telefonul, ori ţipau copiii, ori se iveau alte probleme sau pur şi simplu eram prea obosit şi nu aveam chef. Aşa nu se mai putea. Ceva trebuia să se întâmple. Relaţia şi-a pierdut gustul, erau doar exprimări mecanice, de rutină. Se simţea lipsa acută a căldurii caracteristice unui cămin normal, între soţ şi soţie. În disperarea mea, am căutat să rezolv problema într-un mod radical. Am cumpărat două bilete pentru o călătorie lungă cu trenul, pentru soţia mea şi pentru mine. Voiam să am timp să pot vorbi cu ea fără să fiu deranjat. Aveam în faţă şapte ore. Numai noi amândoi, fără să ne deranjeze nimeni. La Început nu ştiam ce să ne spunem. Ne uitam unul la altul. Totuşi, de la un schimb superficial de cuvinte s-a înfiripat o discuţie intimă. În faţa mea se afla femeia cu care mă căsătorisem. Cât timp trecuse de când nu mai petrecusem câteva clipe împreună ca să nu spun de ore. Tocmai acesta era lucrul de care relaţia noastră avea nevoie: timp unul pentru altul … ca atunci în luna de miere, numai noi doi…”

Nu cumva ceea ce am spus se potriveşte cu situaţia ta în ce priveşte timpul care-l petreci cu soţia?

Dar relaţia ta cu Dumnezeu cum este? Oare la fel. Trebuie să faci un pas hotărâtor ca să fii singur cu El? Este relaţia ta cu Hristos în criză de timp? Te găseşti mereu ocupat şi nu mai timp pentru Hristos? Timpurile de rugăciune sunt prea scurte, prea reci, prea impersonale? Atunci trebuie să iei chiar acum o hotărâre. Gândeşte-te cum a fost când ai cunoscut prima dată pe Isus. Pocăieşte-te de inima rea care o ai. Întoarce-te înapoi la părtăşia cu El. Citeşte Biblia, roagă-te, mergi regulat la Biserică, fă-ţi timp pentru a avea părtăşie cu fraţii. Rămâi consecvent în lupta împotriva păcatului. Dumnezeu doreşte să fie singur cu tine, să petreacă timp cu tine.

Deci soţii au nevoie de părtăşie zilnică. Soţia este cea care tânjeşte după afecţiune. Cânt.Cânt.1:2 – „Să mă sărute cu sărutările gurii lui.” Şi ea vrea să fie sărutată, mângâiată, ţinută în braţe, iubită şi de acestea nu se satură niciodată.

„Dorinţele femeii se vor ţine după bărbatul ei.” Bărbatul nu se gândeşte la soţie ci la ceea ce are el de lucru. Dorinţele bărbatului se ţin după munca lui. Dacă bărbatul nu-şi doreşte şi nu-şi ţine capul la slujbă nu va avea niciodată vreo slujbă.

Ca predicator mintea ta, dorinţa ta trebuie să fie concentrată la studiu şi predică. Nu stau prea mult, exagerat de mult să mă gândesc la soţie, nu prea mă gândesc cum să fiu pe placul ei. Dar ea nu trebuie neglijată, nu trebuie dată la o parte din viaţa ta de dragul lucrării tale. Trebuie să existe un echilibru: nici prea mult lucru şi familie neglijată, nici prea multă ocupaţie cu familia şi lucrarea neglijată. Bărbaţilor, uitaţi-vă în Biblie. Dorinţele soţiilor voastre se ţin după voi. Ea se gândeşte la tine. Biblia spune aceasta. Dumnezeu a pus în inima ei faţă de tine dragoste, ea se gândeşte la tine, vrea încuviinţarea ta pentru ceea ce face, vrea dragostea ta, vrea atenţia ta. Când vii de undeva trebuie să te porţi frumos cu ea, să-i acorzi atenţie, să-i areţi că o iubeşti nu să fii morocănos şi ursuz.

Anul trecut soţia mea şi-a rupt mâna şi era imobilizată în aşa fel că nu o putea mişca. Deci până nu i s-a dat ghipsul jos de pe mână, nu a putut lucra nimic. Eu a trebuit să am grijă de casă, să fac mâncare, să merg la cumpărături şi trebuie să recunosc că niciodată n-am lucrat aşa din greu în viaţa mea. Când am trecut înapoi la lucrul meu parcă mi-am luat concediu. Lucrul femeii nu este aşa uşor precum cred unii bărbaţi. E nevoie de multă trudă pentru a îngriji de o casă. De aceea o femeie trebuie apreciată. Ea trebuie apreciată pentru tot ceea ce face. Ea se simte bine când spui: „Mulţumesc pentru mâncare, a fost foarte bună!” sau „Mulţumesc că mi-ai cusut nasturele.” etc. Soţia ta are nevoie de complimentele tale, de aprecierea ta. Dacă nu primeşte acestea de la tine s-ar putea să le primească de la altul şi atunci e problemă.

Aproape întotdeauna soţia îşi preţuieşte soţul mai mult decât îşi preţuieşte soţul soţia. Trebuie să-i spui: „Te iubesc.” V-aţi putea închipui ca într-o zi soţul să vină acasă şi să spună soţiei: „Ascultă dragă, ştii, eu nu te mai iubesc, însă nu se va schimba nimic între noi. Vom sta mai departe împreună, mă voi îngriji de familie ca şi până acuma şi vom continua chiar să dormim în acelaşi pat. Voi fi mai departe un tată bun pentru copiii noştri, dar trebuie să ştii totuşi, eu nu te mai iubesc.” Unii bărbaţi chiar zic: „Soţia mea ştie că eu o iubesc prin faptul că fac multe lucruri pentru ea.” Dar eu zic: „Sigur faci multe lucruri pentru ea, aduci noroi pe cizme în casă, îţi aduci hainele murdare, mănânci mâncarea, te ridici de la masă şi zici că ar prinde bine şi o cafea, apoi te tolăneşti într-un fotoliu cu nasul în ziar şi nu-ţi pasă că ea trebuie să muncească după tine.” Precis îşi dă seama cât de mult o iubeşti prin lucrurile pe care le faci!

Copiii tăi trebuie să vadă că tu îţi iubeşti nevasta. Unde vor învăţa copiii tăi cum trebuie să fie o familie creştină dacă tu nu ai o familie bună? Unde va învăţa copilul tău cum să se poarte cu nevasta lui dacă tu nu te porţi bine cu nevasta ta? Unde va învăţa fiica ta cum să se poarte cu bărbatul ei dacă tu mamă nu te porţi bine cu soţul tău? Aceste lucruri nu se învaţă nici la şcoală, nici la Biserică. Băiatul tău trebuie să înveţe de la tine cum se iubeşte nevasta şi cum se apreciază, prin modelul tău de acasă. El va face ceea ce vede la tine nu ceea ce îi spui tu. Fata dacă vede că mama este neascultătoare, răzvrătită şi nesupusă cu soţul la fel va fi şi ea la rândul ei cu soţul ei. Ea nu a avut unde să înveţe că soţul trebuie respectat, ascultat, iubit.

C. Încheiere

Ne apropiem de un timp în care trebuie să construim familii puternice. Căsniciile, fie că merg bine sau rău, trebuie să rămână. Soţii trebuie să rămână împreună. Oamenii se vor strica din ce în ce mai mult, iar familii vor fi din ce în ce mai puţine. Copiii noştri au nevoie de familii. Nimic nu-i poate strica mai rău decât atunci când nu mai au o familie. Nimic nu îi poate ajuta mai mult decât având o familie care iubeşte pe Domnul.

1 Petru 3:1 - „tot astfel” - pentru femei

1 Petru 3:7 - „tot astfel” - pentru bărbaţi

1 Petru 2:21 arată exemplul nostru adică Isus Hristos. Noi trebuie să-l urmăm pe El. Când a fost batjocorit El a tăcut. Biserica a iubit-o până la capăt. Bărbaţii trebuie să-şi iubească nevestele precum Hristos a iubit Biserica. Nevestele trebuie să fie supuse bărbaţilor lor precum Hristos a fost supus lui Dumnezeu. El a zis: „Tată nu voia mea ci a ta.” Asta ar trebui să fie rugăciunea unei femei evlavioase care este gata să se supună soţului ei. Dacă soţiile vor face acest lucru, Dumnezeu va binecuvânta familia şi va asculta rugăciunea.

1 Petru 3:7 – „Bărbaţilor” lipsa înţelepciunii împiedică rugăciunile. Relaţia ta cu soţia ta trebuie să fie dulce, armonioasă, în unitate, în îngăduinţă şi cinste. Soţia trebuie să primească cinste ca un vas mai slab, fragil. Soţiei tale trebuie să-i dai un loc de cinste în casa ta, în inima ta, pentru ca rugăciunile tale să fie ascultate, şi să-l poţi sluji pe Dumnezeu cu o minte curată, cu un cuget bun, cu o inimă pură, să slujeşti în puterea lui Dumnezeu, şi să fii o binecuvântare pentru familia ta, pentru Biserica ta şi pentru toată lumea.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mă rog ca Dumnezeu să ia acest mesaj şi să-l pună în inimile voastre, şi să fie un ajutor şi o provocare pentru voi.

Aş vrea să mă rog: „Tatăl meu din ceruri Îţi mulţumesc pentru aceşti oameni, mulţumesc pentru atenţia lor, mulţumesc pentru răspunsul lor. Te rog Doamne să-i binecuvântezi. Mă rog ca Duhul Sfânt să descopere aceste adevăruri în inimile lor, pentru ca să poată lua în mintea lor adevărul, pentru ca bărbaţii să-şi iubească nevestele aşa cum a iubit Hristos Biserica şi ca soţiile lor să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru ca să-i înveţe pe copiii lor cum să aibă o familie creştină, ca să fie crescuţi copiii noştri Într-o atmosferă a dragostei lui Dumnezeu şi a harului Său. Cerem aceste binecuvântări în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.”

Înapoi la Index Familia