Faţa omului

1. Feţe neplăcute

Faţa tristă

Ps.6:7 – faţa suptă din cauza întristării [topită – 31:9]

· rezonabilă: Ne.2:2,3 – faţa tristă arată boală sau o întristare a inimii (după voia lui Dumnezeu)

· nerezonabilă: 1Împ.21:4 – Ahab, trist şi mâniat, îşi întoarce faţa - nemulţumit; [la fel Ezechia când a aflat că v‑a muri în Is.38:2; Gen.40:7 – faţă posomorâtă din cauza viselor neînţelese (deznădejde, frică, descurajare)]

Faţa plecată, ruşinată, arată vina, prezenţa păcatului

[2Sam.2:22 – Vina nu te lasă să ţii faţa sus. Abner: Cum voi mai ridica faţa înaintea fratelui tău Ioab?]

Ezr.9:6,7 – ruşinea nu te lasă să ridici faţa

Dan.9:7,8 – faţa plină de ruşine din cauza păcatului

Faţa răzvrătită, obraznică, mândră

Is.3:9 – Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor – despre cei căzuţi care nu vor să se pocăiască

Pr.7:13 – faţă fără ruşine a păcătosului (curva)

Faţa mânioasă

Gen.4:5,6 – Cain, mânie, i s‑a posomorât faţa

[la fel Nebucadneţar când tinerii evrei nu au vrut să se închine la idolul lui – Dan.3:19; Gen.31:2,5 – faţa lui Laban nu mai era „ca înainte” faţă de Iacov (diferenţa era aşa de mare, că Iacov s‑a hotărât să plece!)]

Pr.25:23 – faţa clevetitorului este mâhnită (supărată, mânioasă - The north wind bringeth forth rain: So doth a backbiting tongue an angry countenance)

2. Feţe de dorit

Faţa ridicată către Domnul

Iov 22:25,26 – când te încrezi în Domnul, îţi ridici faţa către El [Ps.34:5 – când îţi întorci privirile spre El nu ţi se umple faţa de ruşine]

2Co.3:18 – privim slava Domnului cu „faţa descoperită” şi ne schimbăm din slavă [Io.17:22] în slavă (strălucire) în acelaşi chip ca al Lui, care este luminos, strălucitor - Dan.10:6; Nu.6:25. Rezultă:

Faţa înseninată, luminoasă ca urmare a relaţiei bune cu Domnul

[Ex.34:35 – faţa lui Moise strălucea după ce vorbea cu Dumnezeu]

1Sam.1:18 – Nădejdea, credinţa (poate mai exact: cunoştinţa, revelaţia) că îţi va fi împlinită rugăciunea îţi schimbă faţa. Stai, zăboveşte înaintea Lui ca să afli răspunsul Său.

Ec.8:1b – Înţelepciunea [Iac.1:5] omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.

Pr.15:13 – o inimă veselă înseninează faţa (opus tristeţii). Bucuria, roada Duhului…

Faţa plăcută în ciuda greutăţilor

Unii vor spune: „Viaţa noastră este prea grea ca să nu avem o faţă posacă, aspră.” Adică: „dă‑mi bogăţie şi voi fi vesel, senin!!!” FALS:

Dan.1:[3-]13-15 – mâncarea împărătească nu te face să arăţi mai bine la faţă, ci ascultarea de Dumnezeu chiar dacă mănânci numai verdeţuri!

[Mat.6:17 – faţa spălată (plăcută) în ziua de post]

F.A.6:15 – faţa lui Ştefan ca o faţă de înger, când era judecat

3. Faţa Domnului Isus

Ap.1:16 – faţa Sa străluceşte (este în slavă, Dumnezeu), dar când a fost pe pământ, la sfârşit, în vremea când „I‑a sosit ceasul”, a fost diferită:

Is.50:6,7 – o faţă hotărâtă pentru a împlini voia Domnului [Lu.9:51 – hotărâtă către Ierusalim; Io.12:27 – pentru asta am venit]

Is.52:13-15 – Domnul Isus a avut faţa „schimonosită” (desfigurată de bătaie, barba smulsă, scuipat, încoronat cu spini, zgâriat, etc. – sau poate că a fost desfigurată atunci când a fost făcut păcat) pentru noi - Mat.26:67; Mc.14:65; Lu.22:64.

Domnul Isus a făcut posibil pentru noi să nu mai trăim ca cei nemântuiţi cu feţe neplăcute

(triste, vinovate, ruşinate, plecate, răzvrătite, mânioase),

ci să avem chipuri luminoase, senine

(ridicate către El, încrezându‑ne în El, nu pline de ruşine, ci de slavă, de strălucire, de bucurie, chiar în mijlocul greutăţilor, din cauza relaţiei cu El).

CUM ESTE FAŢA TA?

Neplăcută? Care este motivul?

Boala sau lucrarea lui Dumnezeu? (Nădăjduieşte în Dumnezeu!)

Sau nemulţumirea, deznădejdea, păcatul, vina,

ruşinea, răzvrătirea, mânia?

Dacă‑i aşa, POCĂIEŞTE‑TE!

ALEGE ASTĂZI:

să‑ţi ridici faţa către El, să‑L priveşti cu faţa descoperită,

să te schimbi!

Caută înţelepciunea, revelaţia, roada Duhului.

Încrede‑te mai mult în El decât în împrejurări!

2001.10.21 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici