Harul Mariei sau „Suntem gata să primim har?”

(După Viorel Iuga – Evanghelia întrupării, pag.78)

Lu.1:26-38

 

Introducere

            În v.28 este scris că Mariei i s‑a făcut un mare har.

            Har (graţie) înseamnă dar sau ajutor divin dat omului, nu pe merit (de obicei ci chiar în ciuda nevredniciei), este o binefacere, o binecuvântare a Domnului faţă de om. Harul este o lucrare, o intervenţie a lui Dumnezeu în folosul omului.

            Doriţi să aveţi parte de har de la Dumnezeu? Care este omul care spune: „Nu vreau harul lui Dumnezeu peste mine! Nu vreau să‑mi facă Dumnezeu mare har!”? Nebunul! Necredinciosul!

            Îngerul Gavril, fără să mintă, a spus fecioarei Maria că ei i‑a fost făcut „mare har”. Să gândim un pic la ce a însemnat aceasta pentru ea:

 

1. Vizita îngerului

            Mulţi tânjesc după minuni sau vedenii. Unii zic: „Păi dacă este Dumnezeu, de ce nu Îl văd eu cu ochii mei!” sau „Să‑mi cadă un sac de bani din cer!” etc.

            Să nu uităm însă că de cele mai multe ori când omul s‑a întâlnit cu un înger sau cu vreo manifestare supranaturală a fost cuprins de spaimă: împăratul Belşaţar când a văzut mâna ce a scris pe perete, Ezechiel, Daniel, Isaia, Ioan când au avut vedeniile care le‑au lăsat descrise în Biblie, etc. (om rău sau sfânt, la fel), etc. Aici Maria a fost tulburată (v.29) iar îngerul a trebuit s‑o liniştească spunându‑i să nu se teamă (v.30).

            Există o teamă atunci când omul se întâlneşte cu supranaturalul – Suntem gata să ni se facă acest har?

 

2. Să nu înţelegi cum se va face lucrarea Domnului

            Mulţi necredincioşi refuză iertarea păcatelor pentru că nu pot înţelege cum va face Dumnezeu să le ierte păcatele doar prin jertfa lui Isus Hristos. Dar acesta este un mare har!

            Mulţi oameni credincioşi (şi dintre cei dedicaţi dar şi dintre cei  mai puţin dedicaţi dar curioşi) ar dori să ştie cum se va face o anumită lucrare a lui Dumnezeu în viaţa lor dar nu găsesc explicaţie. Cei mai mulţi chiar resping ascultarea de Dumnezeu pentru că nu „văd”, nu pot înţelege cum va reuşi Dumnezeu să realizeze ceea ce este făgăduit. (ex. Cum voi reuşi eu la facultate dacă nu voi copia în liceu? Cum să am o imagine bună în faţa vecinilor dacă nu mă laud şi eu cu ceva? Cum o să pot trăi eu dacă dau 10% din venitul meu pentru lucrarea lui Dumnezeu? Domnul îmi spune să stau la ţară dar eu vreau la oraş (sau invers) pentru că altfel cum mă voi putea descurca? Cum să ascult eu 1Pe.3:1 (explică mai pe larg)? Etc.)

            Maria a întrebat pe înger cum se va face această lucrare anunţată ei pentru că nu înţelegea (v.34). Îngerul i‑a explicat în v.35, dar probabil că ea tot nu a înţeles vreme de vreo câteva luni. Şi totuşi ei i s‑a făcut mare har.

            Suntem gata noi să primim har peste har? Suntem gata să acceptăm ce ne spune Dumnezeu chiar dacă nu înţelegem? Tu cel necredincios / credincios eşti gata să faci asta?

 

3. Să nu fii înţeles

            Cu siguranţă că pentru Maria a fost greu să susţină vestea îngerului în faţa lui Iosif. Ştim că Iosif, după ce şi‑a dat seama că logodnica lui este însărcinată a vrut s‑o lase. A fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu, tot printr‑un înger, ca să‑l convingă să nu o respingă. Dar până atunci, Maria a suferit greul de a nu fi înţeleasă chiar de iubitul ei.

            În afară de asta, au fost cu siguranţă în familia lor sau printre vecini „mătuşi” binevoitoare care au căscat ochii când S‑a născut pruncul Mariei şi au făcut un calcul sumar, au numărat nouă luni în urmă şi ceva nu prea se potrivea… Credeţi că era uşor Mariei să meargă să ia apă? Sau la câmp cu alte femei din sat? Şi totuşi, Mariei i s‑a făcut mare har!

            Domnul Isus ne-a spus că este posibil să suferim din cauza Lui – adică suferinţa noastră nu va fi din cauza păcatelor noastre ci din cauza neprihănirii, a legăturii noastre cu Cel ce ne dă har! Suntem noi gata să primim mai mult har? Suntem noi gata să acceptăm să nu fim înţeleşi de cei din jurul nostru, poate chiar de cei din casa noastră de dragul lui Dumnezeu?

 

4. Suferinţa

            Să ne gândim cum a simţit Maria când era în durerile naşterii şi nu putea găsi un loc unde să se întindă. Sau cum i‑a fost ei când a aflat că trebuie să plece în Egipt „până când îţi voi spune eu” (Mat.2:13)? Între străini? Pentru o vreme nedefinită? Fără rude? Fără cunoscuţi? Fără avere? Şi cum să duci pruncul? Cu trenul? Cu maşina personală? Nu, ci cu măgarul prin deşert! Greu pentru ea. Dacă nu ar fi avut acest mare har care i l-a vestit îngerul este foarte probabil că nu ar fi avut atât de mult de suferit.

            Când a fost cu pruncul la Templu ca să fie circumcis, bătrânul Simeon i‑a prezis Mariei că sufletul ei va fi străpuns de o sabie (Lu.2:35). Şi aşa a fost probabil când îi auzea pe fraţii Lui vorbind despre el cu neîncredere (Io.7:5), sau când chiar ei i‑a fost greu să se identifice cu Isus şi cu lucrarea lui când El învăţa pe norod în Mat.12:46-50. Sau şi mai greu cu siguranţă că i‑a fost atunci când L‑a văzut pe fiul ei batjocorit, urât, bătut, acuzat, ucis fără motiv.

            Maria nu este singurul exemplu din Biblie care a avut parte de suferinţe din cauza harului mare care a fost revărsat peste ea.

            Suntem noi gata să plătim preţul pentru mai mult har în viaţa noastră? Suntem gata a lăsa pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi să hotărască El pentru noi care sunt lucrurile acelea care lucrează spre binele nostru conform Rom.8:28 sau Fil.1:29?

 

5. Binecuvântarea

            Au fost multe încercările şi greutăţile prin care a trecut Maria dar nu trebuie să uităm clipele când în vreme de pace îngrijea copilaşul pe care l‑a născut prin alegerea lui Dumnezeu. Cum i se bucura inima când Îl vedea crescând şi când Îi vedea cuminţenia, înţelepciunea, frumuseţea sufletească şi pătrunderea spirituală. Oare de câte ori nu i‑a fost binecuvântat sufletul să‑L audă vorbind cu fraţii şi surorile sau cu vecinii, sau când Îl auzea rugându‑se. Oare de câte ori nu a mulţumit lui Dumnezeu pentru privirea lui Isus, pentru pacea din ea, pentru dragostea pe care o puteai citi acolo, pentru speranţa care o insuflau ochii Lui.

            Apoi, să nu uităm că în veşnicie se va bucura de mântuirea lucrată de Dumnezeu chiar prin rodul pântecelui ei. Păcatele ei au fost iertate prin sângele lui Isus. Slava cu care va fi îmbrăcată va întrece cu mult necazurile care le‑a suferit.

 

6. Aplicaţie pentru noi

            Ca şi Mariei, şi nouă ne‑a fost făcut mare har:

 

Şi noi suntem rânduiţi să‑L (a)ducem pe Isus lumii.

Credem noi asta?

Auzim chemarea Domnului pentru noi în Mat.28:19,20?

 

Harul nu înseamnă că nu vom avea necazuri.

Credem noi asta când vine durerea?

Suntem gata să răbdăm pentru Isus?

 

Dar binecuvântarea de a fi cu Isus azi şi în veşnicie întrece cu mult şi durata şi intensitatea suferinţelor pământeşti.

Să credem din toată inima Rom.8:18

şi astfel să trăim pentru El, cu El, în El!

 

2002.12.22 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici