Hristos răstignit

1Co.2:1-5

1. Predicarea şi baza credinţei - v.1-5

v.1 – Vorbirea şi înţelepciunea strălucite sunt plăcute la auz, ajută la memorare, dau satisfacţie intelectuală, stârnesc sentimentele, gândirea şi imaginaţia, atrag atenţia. Dar Pavel spune că nu a avut un scop din a vesti taina lui Dumnezeu prin acestea. Nu că ar fi rele, dar pot fi o cursă. Ele pot abate pe om de la ceea ce este esenţial: Hristos răstignit pentru noi.

Ele pot deveni un scop în sine şi astfel omul caută doar vorbiri alese, speciale dar nu va fi preocupat cu experimentarea Domnului Isus, Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică (1Io.5:20).

v.2 – Apostolul vrea un singur lucru între ei: Isus Hristos, şi pe El răstignit. Aceasta este starea ideală a unei Biserici: când Isus Hristos are locul central, când noi toţi suntem strânşi în jurul Lui cu adevărat, nu doar cu vorba (nici chiar cu vorbe alese) – Mat.18:20. Nimic altceva decât Isus Hristos şi El răstignit între noi este ceea ce vrea Dumnezeu de la Biserica noastră. Aceasta trebuie să fie şi gândirea noastră: nu avem nevoie de nimic altceva decât de Isus Hristos şi de El răstignit. Nu programe, nu ajutoare, nu activităţi, nu conferinţe, nimic. Toate acestea vor exista şi îşi vor împlini rostul lor numai dacă esenţial pentru noi, vital, central va fi Hristos răstignit. Altfel nu vor fi altceva decât mijloace de îndepărtare a noastră de împlinirea scopului care‑l are Dumnezeu cu noi ca Biserică.

Hristos răstignit în mijlocul nostru este imaginea cerească a Bisericii. Aceasta este „Biserica pe tronul de domnie” – Ap.5:6. Mielul fără pată şi fără cusur „pare (adică aşa se arată, se înfăţişează) înjunghiat” în faţa tronului lui Dumnezeu. Ap.19:1,4-8,11-14,16; 21:1-5,9-11; 22:3-5 – Aceasta este asemănare cu cerul: Dumnezeu în mijloc şi poporul Său în jurul Lui.

v.3 – Felul în care Pavel a venit în mijlocul lor este diferit de felul în care omul gândeşte că trebuie să se arate în mijlocul altora. Cine încearcă să se prezinte într‑un grup de oameni „slab, fricos şi plin de cutremur”? Cei mai mulţi îşi pun încrederea în ceva „tare”: înfăţişarea lor (înalţi, voinici, puternici), hainele lor (scumpe, deosebite, împodobite, etc.), chipul lor (încruntat, bărbos, pieptănat, coafat, machiat, etc.), mersul lor (drept, hotărât, legănat, etc.), glasul lor (gros, puternic, afectat, etc.), etc., etc., etc.. Un alt „punct de sprijin” pe care şi‑l iau oamenii este spus de Pavel în:

v.4 – Învăţătura! Cei mai mulţi oameni încearcă să convingă pe alţii prin „vorbiri înduplecătoare ale înţelepciunii”. Ori că se folosesc de logică, ori de sentimentalism, ori de misticism, etc., etc., ei caută să‑i convingă pe alţii de calitatea şi superioritatea învăţăturii lor.

Pavel spune în acest text că el nu a venit cu Evanghelia în acest fel. El nu a încercat să o „proptească” în nici un fel prin mijloace omeneşti. Singurul care sprijinea cuvintele lui era Dumnezeu printr‑o „dovadă dată de Duhul şi de putere”.

Asta pentru că Pavel dorea ca oamenii să aibă „o credinţă întemeiată pe puterea lui Dumnezeu”, nu pe lucrarea oamenilor – v.5. Cine mai gândeşte aşa astăzi? Cine mai are loc pentru Dumnezeu în religia lui? Da, este loc pentru activităţi de binefacere, este loc pentru conferinţe, pentru studii, pentru discuţii, pentru ritualuri, etc., etc. – forme de evlavie fără putere!

2. Hristos răstignit pentru iertarea păcatelor

Altfel nu este posibil. Fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate. Fără vărsarea sângelui Său nu ar fi fost iertare pentru păcatele noastre, nici viaţa veşnică, nici moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.

3. Hristos răstignit pentru o viaţă sfântă

Altfel nu este posibil. Fără răstignirea omului nostru vechi, trupul păcatului nu este dezbrăcat de puterea lui şi nu este astfel izbăvire de sub puterea păcatului prezent.

2002.11.17 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici