Mat.1:18-25
Sumar: Începutul Crăciunului
Însemnătatea
Crăciunului
Împlinirea
Crăciunului
1. Cum a început
Crăciunul?
Poate mulți vă gândiți că voi face o prezentare istorică a religiilor și tradițiilor atât păgâne cât și creștinești ca să arăt de unde a apărut această sărbătoare, de ce a apărut și cum s‑a transmis ea până la noi. Aceste lucruri sunt interesante, dar nu despre ele vreau să vorbesc azi.
Voi numi Crăciun
evenimentul nașterii Domnului Isus Hristos pe acest pământ din fecioara Maria,
începutul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel veșnic. (Cuvântul Crăciun
are o altă traducere și o altă definiție dar eu nu voi ține cont de ele vreau
să dau un sens nou, mai apropiat de realitatea credinței creștine.)
v.18b Maria a fost însărcinată înainte ca Iosif să știe aceasta.
Pe vremea aceea, la evrei, logodna era o înțelegere conform căreia un bărbat și o tânără urmau să se căsătorească. Vreme de un an ei se ocupau de aranjamente pentru următoarea familie (casă, venit, etc.), timp în care fata era socotită ca nevastă fără însă a locui împreună, și fără a se culca cu viitorul-actual soț (nici cu alții, ca în vremurile noastre!!)
Cam
pe când se împlinea anul logodnei, poate mai erau doar câteva luni, Iosif
observă ceva la Maria: Măi Marie, parcă ești mai plină la umeri și la față
Nu
mai ești așa suplă
Nu cumva ai fost cu vreun bărbat? Poate că ea s‑a
rușinat și nu i‑a spus nimic. Apoi a fost clar că ea este însărcinată.
Ceva s‑a întâmplat și Iosif n‑a știut
Maria a fost însărcinată
înainte ca Iosif să știe aceasta. Duhul lui Dumnezeu a făcut aceasta; El a
lucrat (v.20; Lu.1:26-35). Așa se întâmplă
mereu: Înainte
ca omul să știe, Dumnezeu a lucrat. Crăciunul
s‑a născut întâi în inima lui Dumnezeu:
Tit 1:2: viața veșnică făgăduită de Dumnezeu mai înainte de veșnicii. Cui a făgăduit? Lui Însuși; omul nu era încă, lumea nu era făcută atunci. Oare de ce a făcut‑o? Oare nu din dragoste? El este Cel care ne‑a iubit întâi (1Io.4:19). Ca un genetician care ar reuși să facă o creatură care seamănă cu el (să se cloneze). Înainte să o facă o iubește și are planuri multe și frumoase pentru ea. Dar știe că ea se va întoarce împotriva lui îl va urî, vorbi de rău, nu va asculta, etc. ci prin firea ei se autodistruge aducând și hulă și durere creatorului. Dar el nu renunță la a o crea, nici n‑o nimicește după ce a creat‑o ci înainte s‑o creeze, găsește o soluție de salvare, jertfindu‑se pe sine. Asta este ceva care îl doare, dar o face pentru că iubește. Și creatura NU ȘTIA
El este Cel care îngrijește de noi încă
înainte de apariția nevoii noastre. N‑am fost noi cei care să cerem un Mântuitor, ci El S‑a
gândit mai dinainte la noi și la nefericirea noastră. Avem un cântec:
Unde voi găsi iubire ca a Ta, dulce Isus? El e
dragoste
Ne‑am
născut în lumea asta nevinovați, prunci neștiutori, drăgălași și am crescut
fără să ne dăm seama până la o vârstă când am descoperit în noi păcatul. N‑am
știut de unde a venit în noi, cum să scăpăm de el, etc. El a fost de la
nașterea noastră acolo și noi nu știam, dar Dumnezeu a
știut încă înainte de a fi noi, încă înainte de a fi lumea și a pregătit
soluția pentru fiecare, pentru toți aceia care o vor dori și o vor primi de la
El, așa cum o dă El, așa cum a lucrat‑o El, pentru că El este Mântuitorul
și mântuirea este a Lui (Is.35:4; Ap.19:1; etc.).
2. Ce rost are
Crăciunul?
Păcatul (firea păcătoasă primită de la Adam dar și faptele noastre de păcat făcute de noi înșine cu voie sau fără voie) nostru a pecetluit soarta noastră. Nimic n‑o mai putea schimba. Nici un efort al nostru nu era suficient, nici unul din noi nu era îndeajuns de puternic pentru a schimba situația disperată în care ne găseam Pr.20:9. Ce‑ai putea face?
Vei plăti? Ps.49:6-8!
Vei face fapte
bune? Is.64:6!
Vei fi religios? Mi.6:6,7!
Vei fi nepăsător?
Am.6:1; Ecl.11:9!
Nimic nu va fi satisfăcător
pentru Dumnezeu. Plăcerea Sa este
doar în Fiul Său Mc.1:11. Trebuia cumva să
ajungem în unire cu El. Acesta este rostul Crăciunului - v.21,23. El este Singurul
(Io.14:6) care
poate mântui pe om de păcate și de aceea a venit (Lu.19:10; Mat.20:28b). Aceasta
e marea însemnătate a Crăciunului (întrupării). Aici e marea valoare a
Crăciunului.
3. Care este împlinirea
Crăciunului?
v.24 - Iosif acceptă cuvântul lui Dumnezeu vestit prin înger (îngerul nu i‑a spus ceva de la sine, ci Cuvântul lui Dumnezeu oamenii cred tot felul de prostii dar ceea ce trebuie primit este Cuvântul lui Dumnezeu); îl crede și a făcut cum i‑a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe nevastă‑sa. Odată cu ea, a acceptat pe pruncul Isus, Mântuitorul (Lu.2:11); adică Iosif a luat la el pe un Mântuitor care este Hristos, Domnul. Crăciunul nu își împlinește menirea dacă omul nu primește pentru el pe Mântuitorul. El nu a venit din cer să se nască pe pământ numai ca să realizeze vreo performanță spirituală. El a venit pentru noi, pentru că aveam nevoie.
El
este darul lui Dumnezeu pentru noi, cel nespus de mare (2Co.9:15), dar nu aceasta este încheierea. Noi trebuie să dăm un dar lui Dumnezeu în schimb: viața
noastră, pe noi înșine Am
trăit pentru mine până acum, Doamne, dar de acum încolo, voi trăi pentru tine,
Cel ce ai murit pentru mine! (2Co.5:15).
Chiar dacă S‑ar
naște de 1000 de ori Hristos în Betleem, dacă nu se naște în sufletul tău, ești
pierdut, nemântuit.
Pentru cei care se pretind creștini, pentru cea mai mare
parte a lumii, pentru multe secte așa numite creștine, Crăciunul vine și
trece, se duce. Locul lui este luat de altceva până la anul viitor (care o mai
trăi
). Adevăratul
Crăciun, dacă are loc în viața ta, dacă se împlinește pentru tine, vine ca să
rămână pe veci. El se naște în tine și nu mai moare: Iosif I‑a
pus numele Isus (v.25b) L‑a recunoscut conform cu cuvântul lui Dumnezeu vestit
lui pentru Iosif s‑a împlinit planul lui Dumnezeu. Acest
nume a rămas și a fost înălțat de Dumnezeu mai presus de orice nume. El va
rămâne în veac. Primește‑L și tu. Este veșnic! Și tu prin El vei fi
astfel veșnic.
2001.12.23 Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici