Şcoala Biblică de Misiune din Biserica Creştină Baptistă, Lunca Ilvei

Lecţii Pentru Ucenici
(curs de ucenicie)

Studiul 3
Siguranţa Mântuirii
„Dacă sunt mântuit, pot, sau nu pot să mi pierd mântuirea?”
„Pot avea siguranţa mântuirii?”

Nici una din expresiile de mai sus („a pierde mântuirea” sau „siguranţa mântuirii”) nu se găsesc în Scriptură. Ele însă, exprimă două puncte de vedere diferite cu privire la natura mântuirii care ne-a oferit-o Dumnezeu. Cunoaşterea adevărului în această problemă aduce cu sine aprecierea corectă a harului lui Dumnezeu care „ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” dar ne dă şi puterea şi libertatea „să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:11,12).

Scopul acestui studiu este să arate poziţia Scripturii cu privire la:
>> natura mântuirii
>> şi durata mântuirii creştinului.

I. Natura vieţii primite prin naşterea din nou

A. Viaţa care am primit-o în clipa credinţei în Domnul Isus Hristos este din Dumnezeul cel veşnic - Ioan 1:12,13; Coloseni 3:3.

B. Cel ce are această viaţă nu moare niciodată - Ioan 11:26. Noi nu am primit o viaţă „aproape-veşnică”, „semi-veşnică”, „poate-veşnică”, „pseudo-veşnică”, „cine-ştie-dacă-veşnică”, „dacă-o-ţii-strâns-veşnică”, „etc.-veşnică”. Asta înseamnă că nu mai murim - Ioan 5:24.

C. Această viaţă nu se întrerupe, nu se termină, nu dispare, nu se desfiinţează, ci pur şi simplu este veşnică - Ioan 3:36. Isus Hristos Însuşi este această viaţă veşnică, iar El nu va muri niciodată - 1Ioan 5:20; Rom.6:9. El este veşnic şi El este viaţa noastră - Coloseni 3:4.

II. Natura neprihănirii primite prin credinţă

Oamenii merg în iad din cauza păcatelor lor. Cei ce merg în cer, vor merge acolo datorită neprihănirii primite prin credinţă (păcatele lor fiind iertate). Această neprihănire este statutul (poziţia, starea de acceptare) pe care credinciosul îl are înaintea lui Dumnezeu: nevinovat, drept datorită lucrării lui Hristos.

A. Dumnezeu dă neprihănire celui ce crede evanghelia - Romani 1:16,17. Credinciosul nu trebuie să facă ceva pentru a ajunge neprihănit.

B. Această neprihănire este chiar Hristos - 1Corinteni 1:30. Această neprihănire este de ajuns pentru a merge în cer. Credinciosul nu trebuie să facă ceva pentru a îmbunătăţi această neprihănire.

C. Noi suntem numiţi neprihănirea lui Dumnezeu - 2 Corinteni 5:21. Noi suntem una cu El (Efeseni 5:30), nu în sens fizic, ci spiritual (1Corinteni 6:17). Nu este meritul credinciosului, nici lucrarea lui, ci planul Domnului.

D. Neprihănirea lui Dumnezeu este veşnică - Isaia 51:6,8. Această neprihănire (noi) nu poate să înceteze a mai fi neprihănire. Ea nu se poate transforma în întinare, în ceva vrednic de iad, ea este Hristos.

III. Pot ieşi cumva din viaţa sau neprihănirea veşnică?

A. A le avea odată şi a le pierde înseamnă a contrazice I. şi II. Adică înseamnă a spune că viaţa veşnică nu este veşnică, iar neprihănirea veşnică nu este veşnică ci ele au un capăt.

B. Domnul nu le ia celui căruia i le a dat - Romani 11:29; 1Cronici 17:27; Numeri 23:19,20.

C. Domnul Isus nu alungă pe credincios - Ioan 6:37.

D. Nimeni nu poate smulge pe credincios din mâna lui Hristos şi a Tatălui - Ioan 10:28,29; El este mai mare decât toţi, atotputernic.

E. Există ceva/cineva să distrugă relaţia dintre mine şi Tatăl? Nu. La Romani 8:38,39 apostolul Pavel scrie că „sunt bine încredinţat“, adică „sunt sigur” că nimic nu poate să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu:
• nici moartea – nu mi pierd mântuirea când mor!
• nici viaţa – nu mi pierd mântuirea când trăiesc!
• nici îngerii – nu mi pierd mântuirea din cauza îngerilor buni/răi!
• nici stăpânirile – nu mi pierd mântuirea din cauza guvernului, etc.!
• nici puterile - fizice sau spirituale nu mi o pot lua!
• nici lucrurile de acum - nimic din ceea ce se întâmplă în prezent!
• nici cele viitoare - nimic din ceea ce se va întâmpla în viitor!
• nici înălţimea - nimic din cer nu mă desparte de Domnul!
• nici adâncimea - nimic din adânc nu mi ia mântuirea!
• nici nici o altă făptură - animale, oameni, ce mai poate fi (balauri ?)!

F. Este imposibil pentru un copil să înceteze a mai fi copilul tatălui său. Părtăşia (buna înţelegere) între ei se poate distruge, tatăl poate mustra şi disciplina pe copil, copilul poate pleca de lângă tată, copilul poate face ce nu place tatălui, poate ajunge în locuri nedemne de tatăl său, poate să facă de ruşine pe tatăl sau poate chiar să şi piardă moştenirea, dar copilul va avea întotdeauna sămânţa tatălui său în el; el este al tatălui său - 1Petru 1:23 (voi trăi în veac).

G. Multe din îndoielile cu privire la durata veşnică a mântuirii apar din cauza vieţilor păcătoase ale unora care se pretind a fi creştini, dar nu sunt – 1Io.2:19; Iu.4,19. De aceea, în locul întrebării greşite: „Şi-au pierdut aceştia mântuirea?” este mult mai bine să fie puse alte întrebări, cum ar fi:
• „Au primit ei iertarea de păcate?” (Faptele Apostolilor 10:43;26:18)
• „Au primit ei Duhul Sfânt?” (Faptele Apostolilor 19:2; 5:32)
• „Au primit ei neprihănirea lui Dumnezeu?” (Romani 1:17; 3:21,22)
• „Au primit ei viaţa veşnică?” (Faptele Apostolilor 13:48; Romani 5:21)
• „Au fost ei adăugaţi de Domnul la familia Sa?” (Iacov 1:18; F.A.2:47)
• „Au fost ei născuţi din nou?” (Ioan 3:3,5; 1Petru 1:3)

Întotdeauna au fost oameni care au susţinut că au toate cele de mai sus. Mulţi pot şti despre ele, pot vorbi, pot bănui, pot mima, se pot preface, le pot fabrica, etc., dar totuşi să nu le fi trăit cu adevărat. Chiar dacă noi nu vom fi în stare să-i cunoaştem (Matei 7:20) întotdeauna, putem sta liniştiţi în credinţa că Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Săi – Ioan 10:27; 2Timotei 2:19. Ne rămâne atunci să ne asigurăm despre situaţia noastră personală (2Corinteni 13:5), iar pentru ceilalţi, să încercăm să-i aducem în aceeaşi stare ca şi noi (2Corinteni 5:20; Coloseni 1:28; Galateni 4:19).

IV. Definiţia siguranţei mântuirii

Ce înseamnă să fiu sigur că sunt mântuit?

A. A avea siguranţa mântuirii înseamnă a fi bine încredinţat că Dumnezeu, Cel în care m-am încrezut pentru mântuirea mea, se va îngriji de soarta vieţii mele şi nu mă va lăsa în iad, chiar dacă ar fi să mor dintr-o dată, pe nepregătite - 2Timotei 1:12; 1Ioan 2:25; Tit 1:2; Filipeni 1:6.

B. A avea siguranţa mântuirii înseamnă a crede că am păcatele iertate prin jertfa Domnului Isus - Apocalipsa 1:5b; Efeseni 1:7.

C. A avea siguranţa mântuirii înseamnă a crede că am primit viaţa veşnică de la Domnul Isus - Ioan 10:28; 6:40,47.

V. Ce mă ajută să fiu sigur că sunt mântuit?

A. Scriptura
- 1Ioan 5:13; Ioan 20:31. Să crezi ce scrie în Biblie, nu ce simţi. Cu cât vei citi mai mult în Biblie, cu atât vei găsi mai multe mărturii. Cu cât vei cunoaşte mai bine Cuvântul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu Însuşi, cu atât mai mult vei mai „bine încredinţat”.

B. Duhul Sfânt
- Romani 8:16. Ca şi copil al lui Dumnezeu, ai o încredinţare lăuntrică de natură divină. Aceasta creşte când trăieşti în ascultare de Domnul, când eşti sensibil faţă de îndemnurile Duhului Sfânt care locuieşte în tine şi te călăuzeşte. Duhul din tine te va face să te apropii de Dumnezeu şi să-L numeşti Tatăl tău – Efeseni 3:12; Galateni 4:6. Este o trăsătură a Domnului, aceea de a te asigura că eşti al Lui pe măsură ce umbli cu El.

C. Viaţa cea nouă
- 2Corinteni 5:17. Odată ce te-ai născut din nou, ţi se schimbă gândirea, afecţiunile (ce place, ce nu place), puterea obiceiurilor păcătoase dispare, etc. Acum, vrei şi poţi să faci voia lui Dumnezeu. Trăind în ascultare de poruncile Lui vei căpăta siguranţa (încredinţarea) că eşti a(l) Lui – 1Ioan 2:3,5.

VI. Cine poate fi sigur că este mântuit?

A. Cel care a primit pe Isus Hristos
- Ioan 1:12,13; 13:20; 14:15-18,23. El nu s a născut mântuit, nici nu a câştigat aceasta prin forţele sale (voia firii sale), nici prin lucrarea unui alt om, ci, a avut un moment când s-a întâlnit cu Hristos, şi L-a acceptat, adică a crezut în Numele Lui. Atunci a căpătat dreptul de a fi numit „copil al lui Dumnezeu”.

B. Cel care crede în Hristos ca Mântuitor
- Romani 3:22-25a; 10:9-13; 1Ioan 2:2. Acesta este omul care se bazează numai pe acest cuvânt al lui Dumnezeu, al Evangheliei, pentru mântuirea lui. Nu scoate nimic din el (de exemplu, mântuirea prin har – Gal.2:21) şi nu îi adaugă nimic (de exemplu, susţinerea personală – Efeseni 2:8,9). El crede că Dumnezeu este singurul lui Mântuitor şi că mântuirea este numai a Domnului – Isaia 43:11; Osea 13:4; F.A.4:12; Apocalipsa 19:1.

C. Cel care crede în Hristos ca Dumnezeu
- Ioan 8:24. Dumnezeu are dreptul să hotărască pe ce bază este iertat omul iar omul trebuie să accepte aceasta! Dacă Dumnezeu este astfel de partea noastră, putem fi siguri de mântuirea noastră – Romani 8:31-34; Tit 2:11-13. Dovada că omul crede în Hristos ca Dumnezeu, este faptul că Îl cinsteşte şi-L ascultă ca pe Unul care are dreptul de a-i porunci în mod absolut în orice aspect al vieţii.

VII. Ce mă împiedică să fiu sigur de mântuirea mea?

A. Nesigur poate fi cel care nu este născut din nou
El nu a primit pe Domnul, nu a crezut în Numele lui, nu are Duhul Sfânt locuind în el care să-i mărturisească şi să-l înveţe lucrurile lui Dumnezeu, nu cunoaşte Evanghelia adevărată, a harului lui Dumnezeu, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea lui (Romani 1:16); nu a primit Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi lucrează în cel credincios şi-i poate arăta starea de har în care este copilul lui Dumnezeu (Evrei 4:12; 1Tesaloniceni 2:13).

B. Pot fi împiedicat în obţinerea unei bune încredinţări de:
• Necunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu – Matei 22:29; Evrei 9:12. Omul se încurcă între învăţăturile Bibliei atunci când nu este atent, sau nu cunoaşte sensurile cuvintelor sau ansamblul doctrinelor creştine, atunci când nesocoteşte unele reguli de interpretare a Scripturilor (cum ar fi neglijarea contextelor în care se găsesc diverse versete mai dificile).
• Necunoaşterea caracterului lui Dumnezeu – Romani 11:29; Iacov 1:17b. Omul care nu cunoaşte cum este Dumnezeu, cum gândeşte, cum simte, cum se poartă El, ce Îl caracterizează şi ce nu, Îi atribuie trăsături false şi are aşteptări greşite din partea Sa.
• Necunoaşterea lucrărilor Sale – Eclesiast 3.11,14; Evrei 7:25. Cel ce nu cunoaşte natura lucrărilor divine le va vedea deformat şi va încerca să le „repare” acolo unde se crede în stare.

C. Starea duhovnicească rea a celui credincios este împotriva siguranţei:
• Necredinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum e scris, ne aduce în postura de a nu fi siguri de mântuirea noastră. A nu crede Cuvântul este un păcat foarte mare care se poate manifesta în două extreme:
>> Liberalism
– cei ce cred mai degrabă amăgirile lumeşti (Luca 8:14). Sunt predicatori care cred că îi vor pierde pe oameni dacă le arată părţile „aspre” ale Cuvântului. Totuşi, numai adevărul (complet) eliberează şi asigură. Doctrinele liberale slăbesc credinţa în autoritatea supremă a Bibliei.
>> Legalism
– cei amăgiţi de firea pământească religioasă (Galateni 3:1-3; Coloseni 2:20-23). Mulţi predicatori nu îndrăznesc să prezinte mântuirea ca fiind sigură, pentru că se tem că oamenii vor trăi „fără frică de Dumnezeu”. Totuşi, numai adevărul (complet) poate învăţa pe om „frica de Domnul”. Harul nu ne îndeamnă la păcat, ci tocmai în el găsim puterea de a trăi în ascultare de Dumnezeu.
• Pierderea mărturiei Duhului Sfânt prin stingerea sau întristarea Lui (Efeseni 4:30; 1Tesaloniceni 5:19), mă face să fiu nesigur că mai sunt al lui Dumnezeu. Duhul nu mai strigă în mine: „Ava”!
• O trăire în care nu se arată viaţa lui Isus Hristos în mine, în care nu este cunoscută (prin experienţă) Legea duhului de viaţă, adică o trăire după îndemnurile firii pământeşti, aduce o stare de vină (osândire) – Romani 8:1. În această stare de apăsare, de depărtare de Dumnezeu (Romani 8:6a), nu mă simt mântuit, nu mă văd mântuit, unii chiar nici nu se mai cred a fi mântuiţi!

VIII. Verificare

Notă: După ce aţi studiat, răspundeţi din memorie la următoarele întrebări. Răspunsurile se dau pe o foaie separată, toate în scris, şi se înmânează conducătorului de grup la întâlnirea următoare.

1. Din cine am primit eu viaţă când am fost născut din nou?
2. Când va înceta această viaţă pe care am primit-o când am crezut?
3. Cum sunt eu socotit înaintea lui Dumnezeu?
4. Când voi înceta să fiu neprihănit înaintea lui Dumnezeu?
5. Cine mă va scoate din această relaţie care o am acum cu Tatăl?
6. Ce înseamnă să fiu sigur că sunt mântuit?
7. Ce mă ajută să fiu sigur că sunt mântuit?
8. Cine poate fi sigur că este mântuit?
9. Ce mă împiedică să fiu sigur de mântuirea mea?
10. Scrieţi din memorie Ioan 10:28, Psalmul 119:11 şi Ioan 6:47.

Verset de memorat:
„Eu le dau viaţa veşnică,
în veac nu vor pieri,
şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
Ioan 10:28

Înapoi la Index Lecţii pentru ucenici