Şcoala Biblică de Misiune din Biserica Creştină Baptistă, Lunca Ilvei

Lecţii Pentru Ucenici
(curs de ucenicie)

Studiul 8
Evanghelizare personală
„Cum pot spune Evanghelia celor pierduţi?”

Pentru ca tu să fi mântuit, cineva a trebuit să dea din timpul său pentru a-ţi spune vestea bună despre Isus Hristos. Aceeaşi evanghelie trebuie s-o duci, la rândul tău, oamenilor pierduţi din jur pentru ca şi ei să aibă şansa de a fi născuţi din nou.

Scopul acestui studiu este de a ajuta pe creştin să arate oamenilor nemântuiţi calea pe care aceştia pot ajunge în posesia vieţii veşnice.

I. Lucrarea lui Dumnezeu

Mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu:

A. A fost gândită, hotărâtă şi plănuită de Dumnezeu Tatăl - Evrei 10:5-9 (voia Tatălui în carte: v.8 - Tu n-ai voit, v.9 - voia Ta, v.10 - această voie); Efeseni 3:(8-10)11 (v.9 - taină ascunsă în Dumnezeu, v.10 - înţelepciunea (mintea), v.11 - planul veşnic al lui Dumnezeu); 1Corinteni 2:7; 2Timotei 1:9.

B. A fost realizată prin jertfirea Fiului lui Dumnezeu - 1Ioan 2:2; Coloseni 1:13,14; Efeseni 2:13; Galateni 1:4; Tit 2:14.

C. Este împlinită în viaţa celui care crede de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu - 1Corinteni 12:13; Efeseni 2:10; Tit 3:5; Ioan 3:3,5,6. Alte amănunte sunt în Studiul 4 (Duhul Sfânt) punctele II. şi III.A.

II. Responsabilitatea creştinului

A. Aşa cum am văzut în Studiul 1 (Cuvântul lui Dumnezeu), pentru ca un om să fie mântuit, el trebuie să audă Cuvântul - 1Petru 1:23; Ioan 6:47 + Romani 10:17; 1:16; Ioan 5:24; 6:69; Iacov 1:18a.

B. Ca să fie auzit, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie spus de cineva - Romani 10:(13)14 (mântuire <- chemare <- credinţă <- auzire <- vestire); 1Corinteni 1:21; 1Ioan 1:2,3; Luca 24:46-48.

C. Creştinul are, prin porunca lui Dumnezeu, responsabilitatea să spună Evanghelia oamenilor pierduţi - Marcu 16:15; Luca 9:60; Faptele Apostolilor 1:8; 5:19-21a; Romani 1:5; 2Corinteni 5:18-20.

D. Creştinul trebuie să răspândească „Vestea bună“ despre Isus Hristos chiar dacă este împiedicat de oameni - Faptele Apostolilor 4:17-20; 5:28,29,40-42; 8:1-5; 11:19-21.

III. Cum şi când trebuie să vorbesc?

A. Fiecare situaţie este diferită iar oamenii nu sunt toţi la fel. De aceea să nu crezi că totdeauna va trebui să spui numai acelaşi lucru şi numai în acelaşi fel. Fii blând şi înţelept, caută călăuzirea Duhului Sfânt, ţine cont de cei cu care vorbeşti, de trecutul lor, de dispoziţia lor, de starea lor spirituală (religioşi, nereligioşi, atei) - 1Petru 3:15; Proverbe 15:2,4; 25:15; 1Corinteni 9:19-22.

B. Atenţie însă să nu te laşi înşelat de lipsa lor de dorinţă în a asculta Cuvântul. Puţini oameni necredincioşi vor să petreacă timp sub cercetarea Duhului lui Dumnezeu, ascultând ce are de spus Biblia despre ei şi viitorul lor. Tu însă trebuie să le spui Evanghelia mereu - Coloseni 4:5 (prin comportament),6 (dar şi prin cuvinte); Psalmul 71:15-18 (v.15 - zi de zi; v.18 - unii bătrâni spun că vremea lor a trecut şi doar tinerii trebuie să evanghelizeze! Este greşit!); Ieremia 1:6-8,17; Ezechiel 2:4-7; (pentru predicatori: 2Timotei 4:2a; Ieremia 20:9; Ezechiel 33:8; Faptele Apostolilor 6:4).

C. Nu zăbovi asupra subiectelor nefolositoare ci ghidează mereu discuţia către lucrurile esenţiale. Numai adevărul lui Dumnezeu eliberează şi are putere pentru a mântui - 1Timotei 1:3,4; 4:7,8; 6:20,21; 2Timotei 2:16,23-25; 4:3-5 (evanghelist); Tit 3:9 (8-11).

D. Dă posibilitatea celui cu care vorbeşti să-şi exprime gândurile (altfel nu vei ştii ce să i spui), dar nu uita că tu eşti cel care trebuie să-i dai adevărul, nu el ţie. Tu ai cunoscut adevărata credinţă şi vrei s-o primească şi el - 1Petru 2:9; Psalmul 40:10; Romani 1:16; 2Corinteni 4:13 (experienţă personală); Filipeni 1:14 (fără teamă).

E. Cere-i omului cu care vorbeşti să se gândească serios la Evanghelie şi să ia o hotărâre. Părerile şi aprobările nu ajută la naşterea din nou ci primirea lui Isus ca Mântuitor. Îndeamnă-l să se hotărască fără amânare - Marcu 1:14,15; Luca 13:3; Faptele Apostolilor 2:38,40; 3:19; 2Corinteni 6:1,2; Evrei 3:15. Călăuzeşte-l către o decizie dar nu-l forţa.

IV. Care sunt lucrurile care trebuie să le spun?

A. De foarte multe ori, cel mai bun lucru de spus este mărturia personală a întoarcerii tale la Dumnezeu. Unii oameni au o pornire împotrivitoare faţă de Biblie, dar ascultă atent întâmplări din viaţa altora. Când tu le spui că ai întâlnit pe Hristos, că ţi-ai dat seama că eşti păcătos, că ţi-a schimbat viaţa, gândurile, simţirile, etc., că ţi-a răspuns la rugăciuni, ei rămân fără cuvinte - Ioan 1:40+41,45+46; 4:28,29,39 (şi surorile au voie / trebuie să mărturisească pe Hristos); 9:25. Singura lor posibilitate este să aleagă să caute ei personal pe Hristos ori să uite ce au auzit. Dacă vor primi mărturia despre mântuirea ta, vor accepta şi adevărurile Bibliei (care este Cuvântul lui Dumnezeu) - Io.4:41,42 (ei mărturisesc acum pe Hristos).

B. În cazul în care omul acceptă să afle ce spune Biblia, iată mai jos câteva subiecte care pot să-l determine să accepte mântuirea:
1. Orice om este păcătos, oricare ar fi aparenţele. Nu există om fără păcat - Romani 3:10,23; 5:12; Psalmul 51:5; Iov 14:4. Exemple: minciuni, înjurături, bârfe, beţii, gânduri rele, etc. Chiar cel care te ascultă este păcătos.
2. Păcatul este urât de Dumnezeu, este ceva nevrednic, o mizerie, o scârboşenie, chiar dacă aduce o scurtă plăcere celui ce-l face - Habacuc 1:13a; Psalmul 5:4a (omul trebuie să şi vadă păcatul în raport cu Dumnezeu, nu cu ceilalţi oameni); Zaharia 8:17; Luca 16:15.
3. Păcatul trebuie plătit şi plata pentru păcat este moartea veşnică în iad (care există şi înseamnă chin veşnic) - Ezechiel 18:4; Romani 6:23a,21; 1:32; 7:5; Iacov 1:15; Apocalipsa 20:6,14,15; 21:8. Cel nemântuit crede că păcatul aduce bucurie, satisfacţie, împlinire. Arată i că Biblia spune că aduce moarte (poţi da şi exemple din viaţă). Un om mântuit crede acest lucru. Dacă el nu crede, aceasta este dovadă că nu este mântuit.
4. Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului ci a pregătit o cale de scăpare pentru toţi aceia care vor s-o accepte - 2Petru 3:9 (anulează-i scuzele: „când îmi va sosi ceasul…”, „când îmi va hotărî Dumnezeu ziua să vin” sau „eu nu sunt scris să fiu mântuit…”); 1Timotei 2:4; Ezechiel 18:23,32; 33:11; Tit 2:11; Ioan 3:16,17.
5. Omul trebuie să-şi schimbe modul de a gândi despre sine, despre Dumnezeu şi despre păcat (în felul în care este arătat mai sus la punctele 1,2,3), adică să se pocăiască. Acest lucru se face crezând ceea ce spune Biblia despre aceste lucruri şi renunţând la alte concepţii - Marcu 1:14,15; Luca 24:47; Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 20:21; Romani 2:4,5.
6. Calea de scăpare pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru om este jertfa Fiului Său Isus Hristos. Nu există altă cale de salvare, nu există alt Mântuitor. Isus Hristos este Dumnezeu care S-a întrupat pentru a lucra mântuirea oamenilor. El a murit pentru a plăti păcatele oamenilor şi a înviat pentru că Dumnezeu a acceptat această plată. Iertarea păcatelor este posibilă numai datorită sângelui care a fost vărsat pe cruce - Matei 20:28; 26:28; Ioan 1:29; 3:17; 14:6; Faptele Apostoli-lor 4:12; 1Timotei 2:5,6; Romani 4:25; Efeseni 1:7; Apocalipsa 1:5.
7. Pentru a fi mântuit, omul trebuie să creadă. Starea de acceptare a omului înaintea lui Dumnezeu (neprihănirea - explică pe scurt: starea de acceptare, nevinovăţie), este dată de Dumnezeu numai celui care crede în jertfa lui Hristos ca mijloc de răscumpărare - Ioan 1:12,13; 5:24; Romani 1:17; 3:21,22,28; 4:5,22-24; Galateni 3:26; Efeseni 1:13,14; Faptele Apostolilor 10:43; 26:18.

V. Câteva sfaturi

A. Roagă-te pentru ocazii de a mărturisi pe Isus, caută-le şi apoi foloseşte-le. Fii îndrăzneţ şi deschide discuţia despre Hristos atunci când Duhul te îndeamnă. Nu te aştepta ca cel nemântuit să te întrebe sau să înceapă el, pentru că acest lucru se întâmplă foarte rar.

B. Învaţă anumite versete pe de rost. Altele notează-le în Biblie aşa încât să le arăţi cu uşurinţă când ai nevoie. Fă-ţi lanţuri de referinţe. De multe ori într-o discuţie un singur verset ajunge iar o mulţime de versete încurcă pe ascultător - fii înţelept şi adaptează-te situaţiei. Mereu, în timpul discuţiei, în gând, roagă-te pentru călăuzire.

C. Să nu crezi că oamenii vor fi mântuiţi datorită priceperii tale în vorbire sau puterii tale de convingere. Nu te încrede în tine, ci în Dumnezeu. Fii conştient că numai Duhul Sfânt convinge pe om de păcat şi numai prin credinţa în Cuvânt se naşte omul din nou.

D. Nu de fiecare dată când vei vorbi vei câştiga pe cineva la Hristos. Poţi socoti fiecare discuţie ca o zală din lanţul care îl va atrage pe interlocutor la credinţă. Unora le vorbeşti de nouă ori şi abia a zecea oară vor accepta mântuirea. Nu te descuraja, nu renunţa. Dacă cel care te-a atras pe tine la credinţă ar fi renunţat chiar înainte de a-ţi mărturisi ultima dată, azi n-ai fi fost creştin.

E. Nu te purta ca un om superior, mândru, ci cu modestie. Fii natural, vorbeşte aşa încât omul să te înţeleagă. Fii politicos. Nu fi prea vorbăreţ, dar nici prea tăcut.

F. Nu te lăsa atras într-o ceartă. Diavolul foloseşte discuţiile în contradictoriu pentru a abate pe om de la convertire.

G. Dacă este posibil, discută cu persoane de vârstă apropiată cu a ta, de acelaşi sex cu tine. Totuşi dacă Duhul (nu firea ta) te îndeamnă să vorbeşti cu cineva anume, nu da înapoi. Pavel a vorbit Lidiei (unui grup de femei), dar era cu un grup de fraţi (Faptele Aapostolilor 16:11-14). Hristos a vorbit cu femeia de la fântână (Ioan 4:1-42).

H. Întotdeauna să păstrezi secretele care ţi le încredinţează cineva.

I. Nu fi nerăbdător când vesteşti pe Domnul. Nu forţa pe om să facă o mărturisire neadevărată. Dar totdeauna caută să-l conduci spre acceptarea lui Hristos. Azi e ziua mântuirii. Este posibil să vorbeşti mult despre religie, Biblie, Dumnezeu, dar să nu-l pui pe om faţă în faţă cu hotărârea de a se încrede în jertfa lui Hristos.

J. Dacă persoana vrea să ia hotărârea de a se încrede în lucrarea de mântuire a lui Hristos, rugaţi-vă împreună. Dacă este posibil faceţi acest lucru în genunchi. Tu roagă-te pentru ea cu glas tare şi îndeamnă persoana să se roage tot cu glas tare, cerând mântuirea Domnului (Romani 10:13). Dacă nu ştie cum, sfătuieşte-o, dar cu puţine cuvinte. Nu alunga cercetarea Duhului de deasupra ei prin vorbe multe sau neînţelepte sau prin glume. Tăcerea şi seriozitatea ajută foarte mult în această situaţie. Rămâi în Duhul.

VI. Verificare

Notă: După ce aţi studiat, răspundeţi din memorie la următoarele întrebări. Răspunsurile se dau pe o foaie separată, toate în scris, şi se înmânează conducătorului de grup la întâlnirea următoare.

1. Aminteşte-ţi de cel care te-a îndemnat la pocăinţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru el. Cum a fost acela pentru tine, nu vrei să fii tu pentru alţii? Vei face ceva în sensul acesta?
2. A cui este lucrarea de mântuire a oamenilor?
3. Ce trebuie să audă şi să creadă omul pentru a fi mântuit?
4. Care este responsabilitatea ta faţă de cei pierduţi?
5. Ce trebuie să faci când oamenii îţi interzic să vesteşti pe Hristos?
6. Ce faci când cel cu care discuţi, fără să-şi dea seama, abate discuţia spre subiecte neesenţiale?
7. Ce poţi spune unuia care nu vrea să audă de Biblie?
8. Care este singura cale pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor spre a putea fi mântuiţi?
9. După câte discuţii trebuie să renunţi a vesti cuiva pe Hristos?
10. Scrieţi din memorie următoarele versete: Psalmul 119:11; Ioan 6:47; Ioan 10:28; 1Corinteni 6:19,20; Matei 28:19; 1Corinteni 12:27; 1Corinteni 11:31; Romani 1:5.

Verset de memorat:
„…am primit harul şi apostolia,
ca să aducem, pentru Numele Lui,
la ascultarea credinţei pe toate neamurile.“
Romani 1:5

Înapoi la Index Lecţii pentru ucenici