Șapte motive pentru care vă iubesc

Fil.4:1

 

1. Dumnezeu m‑a adus aici

            Eu nu v‑am căutat, nu v‑am cunoscut ci pur și simplu am urmat călăuzirii lui Dumnezeu.

            N‑am căutat viață la țară, din contră; n‑am dorit să trăiesc la casă, în mijlocul agriculturii – am crescut în oraș, la bloc, la asfalt și betoane (mă jucam „la construcții”) și am visat să stau în București.

            După ce m‑am pocăit, nu îmi ardea buza să predic altora, nu am căutat să mă afișez la amvoane, dar Dumnezeu m‑a împins de la spate și apoi a pus în inima mea să‑mi placă să‑i văd pe alții cum Îl descoperă pe Dumnezeu, cum Îl înțeleg mai bine și cum se îndrăgostesc mai mult de El și de Cuvântul Lui, de Isus Hristos jertfit pentru păcatele noastre și pentru o viață îmbelșugată, eliberată.

            Dumnezeu m‑a adus în această situație: să vă întâlnesc, să vă cunosc – e planul Lui pentru mine de aceea sunt mulțumit cu el, deci și cu dvs.!

 

2. Sunt una cu voi, cu copiii lui Dumnezeu

            Când mi‑am pus încrederea în Dumnezeu pentru mântuirea mea, când am crezut în jertfa lui Isus Hristos, în sângele vărsat pentru păcatele mele, El m‑a luat și m‑a pus în trupul lui Hristos, care este Biserica Lui. Mi‑a pus în mine Duhul lui cel Sfânt, viața cea nouă care mă face una cu toți răscumpărații Lui. Asta nu este ca în lume, unde toți oamenii sunt „din același aluat” dar nu se pot suporta, ca într‑o haită de câini care se hărțuiesc unii pe alții – e drept că astfel se întâmplă cu noi când ne lăsăm la cheremul păcatului. Dar când umblu cu Dumnezeu, când viața Lui este liberă în mine, mă bucur de El și de cei născuți din El. De fapt prin asta știu că am trecut din moarte la viață, pentru că iubesc pe copiii lui Dumnezeu.

            Îmi dau seama că suntem una în Hristos, avem același Duh, aceeași viață, același Tată, același scop, rost și nădejde.

 

3. Dumnezeu mă susține prin voi

            Doi ani de zile am trăit fără adunare. Mergeam la tot felul de biserici și mă închinam lui Dumnezeu, citeam Biblia și tot felul de cărți, ascultam predicatori și preoți, mă rugam și posteam, gândeam la Dumnezeu și la lucrurile Lui, spuneam altora despre Hristos, dar nu cunoșteam ce înseamnă să slăvesc pe Dumnezeu pentru trupul lui Hristos. Nu cunoșteam cu adevărat bucuria ce vine din părtășia adunării. Am avut mereu prieteni creștini, trei sau patru în București, trei sau patru în Pitești, doi în Timișoara și Dumnezeu m‑a binecuvântat prin relația cu ei. Dar aici am cunoscut cu mult mai mult ce înseamnă să te crească Dumnezeu prin tot ce dă fiecare încheietură a Bisericii – ce înseamnă să te înalțe rugăciunea unei surori, cântarea, mărturia, predica sau pur și simplu numai prezența unui copil al lui Dumnezeu. Cum îți zidește sufletul să vezi credința altora (Rom.1:12), lucrarea care o face Dumnezeu în ei…

            De aceea vă iubesc, pentru că sunteți un sprijin pentru mine în relația mea cu Dumnezeu.

 

4. Aici, niciodată nu am predicat unei văi pline DOAR de oase

            În Ez.37, proorocul este trimis de Dumnezeu într‑o vale în care sunt numai oase uscate: schelete de oameni – vă închipuiți ce peisaj? Vezi unul singur și te îngrozești, dar să vezi o mulțime… Acolo, Domnul vrea să ne arate starea spirituală a poporului său Israel: morți, fără viață. Am auzit zilele trecute un predicator care vorbea unei adunări de păstori și cu durere spunea „De câte ori nu predicăm noi în bisericile noastre unor văi pline de oase…” Toți păstorii au oftat… Eu am gândit un pic și apoi am mulțumit lui Dumnezeu: niciodată nu am predicat unei văi pline DOAR de oase moarte și uscate aici în adunarea noastră. Atunci am primit și îndemnul să fac predica asta…

            Este drept că fiecare a trecut prin vremuri de uscăciune. Mă uit peste adunare și nu este unul care să nu fi fost „os” câteodată (excepție fac cei de curând întorși la credință), dar, slavă Domnului, nu s‑au uscat toți deodată. Întotdeauna Domnul a avut aici o rămășiță care nu și‑a plecat genunchiul în fața păcatului și a lepădării de credință. Aceștia sunt încurajarea mea când predic. E trist să văd pe cineva adormit în adunare; îmi este greu când văd pe cineva plictisit sau neatent când explic Cuvântul lui Dumnezeu; este dureros să văd pe cineva furios sau răzvrătit față de adevăr când îl vestesc. Dar este o binecuvântare să văd suflete care caută pe Domnul, ochi care țintesc după Isus, minți care se deschid și înțeleg tainele Scripturii, etc.

 

5. Vă iubesc pentru că El vă iubește în mine

            El trăiește în mine. Și El vă iubește astăzi atât de mult cum n‑am putea descrie.

Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Tată ceresc care este singurul bun, care ne binecuvântează în fiecare zi când își înnoiește bunătățile față de noi. Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Frate care nu se rușinează cu noi, și care mijlocește neîncetat pentru noi, care ne reprezintă înaintea cerului. Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Duh Sfânt (curat) care a acceptat să rămână cu noi, în trupul nostru în care încă mai este păcat și să nu ne părăsească!

Când nu ascult îndemnurile Lui, nu mă port bine față de voi, nu am fapte, gânduri și simțiri de dragoste. Dar când mă las călăuzit de El, când trăiesc prin El, nu pot altfel decât să iubesc pe iubiții Lui. Chiar când ei sunt greșiți, dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în mine prin Duhul Sfânt care mi‑a fost dat, nu mă lasă să nu‑i iubesc. Pot totul în Hristos care mă întărește. El a lucrat în mine să‑i iubesc pe copiii Lui și să fiu legat de ei. El a făcut să fie durere în mine când un răscumpărat trăiește în păcat și nu dă slavă Mântuitorului cu viața lui, și a făcut să mă bucur de progresul dvs.

 

6. Vă iubesc pentru Isus Hristos v‑a iubit

             Sună asemănător cu ce am spus mai sus, dar nu este tot una. Isus Hristos v‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru voi. La fel și Tatăl Își arată dragostea față de voi prin faptul că pe când erați voi încă păcătoși, El a trimis pe Fiul Său ca voi să trăiți prin El.

            Dacă iubesc cu adevărat pe Isus, nu pot să nu iubesc ceea ce iubește El - 1Io.4:21; 5:1; 4:9-11.

            Și cu cât Îl iubesc mai mult pe El, cu atât mai mult voi iubi Trupul Lui, frații și surorile Lui, rodul muncii sufletului Său, lucrarea mâinilor Lui, cei iubiți de El.

 

7. Dumnezeu îmi poruncește să iubesc adunarea

            El mă învață ce este vrednic de iubit. El îmi arată ce merită apreciat. El îmi spune ce îmi este de folos. Porunca Lui nu este rea.

            Io.13:34; 1Io.3:23

 

INVITAȚIE - Fil.4:1

Aș fi fericit dacă mai mulți oameni din satul ăsta ar deveni copii ai lui Dumnezeu și

ar intra în adunarea noastră, în bucuria noastră și a Tatălui, în dragostea noastră și a lui Dumnezeu…

Nu știu de ce a vrut Dumnezeu să spun lucrurile astea azi.

Oare este cineva aici care trebuie să înțeleagă această poruncă de a iubi pe frați?

Oare încearcă Dumnezeu să îți arate o piatră scumpă pe care nu ai prețuit‑o până acum?

Oare te socotești ca un crin desăvârșit într‑un ogor de păpădii?

Este greșit așa. Toți suntem răscumpărații Lui. Pentru toți a curs sângele nevinovat al Mielului fără pată și fără cusur al lui Dumnezeu.

Pocăiește‑te…

 

Sau poate Dumnezeu vrea să asigure pe cineva că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v‑ați alipit.

Bucurați‑vă de el și slăviți pe Dumnezeu… 

2002.11.03 – Lunca Ilvei
2006.10.08 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici