Şapte motive pentru care vă iubesc

Fil.4:1

 

1. Dumnezeu m‑a adus aici

            Eu nu v‑am căutat, nu v‑am cunoscut ci pur şi simplu am urmat călăuzirii lui Dumnezeu.

            N‑am căutat viaţă la ţară, din contră; n‑am dorit să trăiesc la casă, în mijlocul agriculturii – am crescut în oraş, la bloc, la asfalt şi betoane (mă jucam „la construcţii”) şi am visat să stau în Bucureşti.

            După ce m‑am pocăit, nu îmi ardea buza să predic altora, nu am căutat să mă afişez la amvoane, dar Dumnezeu m‑a împins de la spate şi apoi a pus în inima mea să‑mi placă să‑i văd pe alţii cum Îl descoperă pe Dumnezeu, cum Îl înţeleg mai bine şi cum se îndrăgostesc mai mult de El şi de Cuvântul Lui, de Isus Hristos jertfit pentru păcatele noastre şi pentru o viaţă îmbelşugată, eliberată.

            Dumnezeu m‑a adus în această situaţie: să vă întâlnesc, să vă cunosc – e planul Lui pentru mine de aceea sunt mulţumit cu el, deci şi cu dvs.!

 

2. Sunt una cu voi, cu copiii lui Dumnezeu

            Când mi‑am pus încrederea în Dumnezeu pentru mântuirea mea, când am crezut în jertfa lui Isus Hristos, în sângele vărsat pentru păcatele mele, El m‑a luat şi m‑a pus în trupul lui Hristos, care este Biserica Lui. Mi‑a pus în mine Duhul lui cel Sfânt, viaţa cea nouă care mă face una cu toţi răscumpăraţii Lui. Asta nu este ca în lume, unde toţi oamenii sunt „din acelaşi aluat” dar nu se pot suporta, ca într‑o haită de câini care se hărţuiesc unii pe alţii – e drept că astfel se întâmplă cu noi când ne lăsăm la cheremul păcatului. Dar când umblu cu Dumnezeu, când viaţa Lui este liberă în mine, mă bucur de El şi de cei născuţi din El. De fapt prin asta ştiu că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubesc pe copiii lui Dumnezeu.

            Îmi dau seama că suntem una în Hristos, avem acelaşi Duh, aceeaşi viaţă, acelaşi Tată, acelaşi scop, rost şi nădejde.

 

3. Dumnezeu mă susţine prin voi

            Doi ani de zile am trăit fără adunare. Mergeam la tot felul de biserici şi mă închinam lui Dumnezeu, citeam Biblia şi tot felul de cărţi, ascultam predicatori şi preoţi, mă rugam şi posteam, gândeam la Dumnezeu şi la lucrurile Lui, spuneam altora despre Hristos, dar nu cunoşteam ce înseamnă să slăvesc pe Dumnezeu pentru trupul lui Hristos. Nu cunoşteam cu adevărat bucuria ce vine din părtăşia adunării. Am avut mereu prieteni creştini, trei sau patru în Bucureşti, trei sau patru în Piteşti, doi în Timişoara şi Dumnezeu m‑a binecuvântat prin relaţia cu ei. Dar aici am cunoscut cu mult mai mult ce înseamnă să te crească Dumnezeu prin tot ce dă fiecare încheietură a Bisericii – ce înseamnă să te înalţe rugăciunea unei surori, cântarea, mărturia, predica sau pur şi simplu numai prezenţa unui copil al lui Dumnezeu. Cum îţi zideşte sufletul să vezi credinţa altora (Rom.1:12), lucrarea care o face Dumnezeu în ei…

            De aceea vă iubesc, pentru că sunteţi un sprijin pentru mine în relaţia mea cu Dumnezeu.

 

4. Aici, niciodată nu am predicat unei văi pline DOAR de oase

            În Ez.37, proorocul este trimis de Dumnezeu într‑o vale în care sunt numai oase uscate: schelete de oameni – vă închipuiţi ce peisaj? Vezi unul singur şi te îngrozeşti, dar să vezi o mulţime… Acolo, Domnul vrea să ne arate starea spirituală a poporului său Israel: morţi, fără viaţă. Am auzit zilele trecute un predicator care vorbea unei adunări de păstori şi cu durere spunea „De câte ori nu predicăm noi în bisericile noastre unor văi pline de oase…” Toţi păstorii au oftat… Eu am gândit un pic şi apoi am mulţumit lui Dumnezeu: niciodată nu am predicat unei văi pline DOAR de oase moarte şi uscate aici în adunarea noastră. Atunci am primit şi îndemnul să fac predica asta…

            Este drept că fiecare a trecut prin vremuri de uscăciune. Mă uit peste adunare şi nu este unul care să nu fi fost „os” câteodată (excepţie fac cei de curând întorşi la credinţă), dar, slavă Domnului, nu s‑au uscat toţi deodată. Întotdeauna Domnul a avut aici o rămăşiţă care nu şi‑a plecat genunchiul în faţa păcatului şi a lepădării de credinţă. Aceştia sunt încurajarea mea când predic. E trist să văd pe cineva adormit în adunare; îmi este greu când văd pe cineva plictisit sau neatent când explic Cuvântul lui Dumnezeu; este dureros să văd pe cineva furios sau răzvrătit faţă de adevăr când îl vestesc. Dar este o binecuvântare să văd suflete care caută pe Domnul, ochi care ţintesc după Isus, minţi care se deschid şi înţeleg tainele Scripturii, etc.

 

5. Vă iubesc pentru că El vă iubeşte în mine

            El trăieşte în mine. Şi El vă iubeşte astăzi atât de mult cum n‑am putea descrie.

Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Tată ceresc care este singurul bun, care ne binecuvântează în fiecare zi când îşi înnoieşte bunătăţile faţă de noi. Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Frate care nu se ruşinează cu noi, şi care mijloceşte neîncetat pentru noi, care ne reprezintă înaintea cerului. Dragostea lui Dumnezeu este dragoste de Duh Sfânt (curat) care a acceptat să rămână cu noi, în trupul nostru în care încă mai este păcat şi să nu ne părăsească!

Când nu ascult îndemnurile Lui, nu mă port bine faţă de voi, nu am fapte, gânduri şi simţiri de dragoste. Dar când mă las călăuzit de El, când trăiesc prin El, nu pot altfel decât să iubesc pe iubiţii Lui. Chiar când ei sunt greşiţi, dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în mine prin Duhul Sfânt care mi‑a fost dat, nu mă lasă să nu‑i iubesc. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. El a lucrat în mine să‑i iubesc pe copiii Lui şi să fiu legat de ei. El a făcut să fie durere în mine când un răscumpărat trăieşte în păcat şi nu dă slavă Mântuitorului cu viaţa lui, şi a făcut să mă bucur de progresul dvs.

 

6. Vă iubesc pentru Isus Hristos v‑a iubit

             Sună asemănător cu ce am spus mai sus, dar nu este tot una. Isus Hristos v‑a iubit şi S‑a dat pe Sine pentru voi. La fel şi Tatăl Îşi arată dragostea faţă de voi prin faptul că pe când eraţi voi încă păcătoşi, El a trimis pe Fiul Său ca voi să trăiţi prin El.

            Dacă iubesc cu adevărat pe Isus, nu pot să nu iubesc ceea ce iubeşte El - 1Io.4:21; 5:1; 4:9-11.

            Şi cu cât Îl iubesc mai mult pe El, cu atât mai mult voi iubi Trupul Lui, fraţii şi surorile Lui, rodul muncii sufletului Său, lucrarea mâinilor Lui, cei iubiţi de El.

 

7. Dumnezeu îmi porunceşte să iubesc adunarea

            El mă învaţă ce este vrednic de iubit. El îmi arată ce merită apreciat. El îmi spune ce îmi este de folos. Porunca Lui nu este rea.

            Io.13:34; 1Io.3:23

 

INVITAŢIE - Fil.4:1

Aş fi fericit dacă mai mulţi oameni din satul ăsta ar deveni copii ai lui Dumnezeu şi

ar intra în adunarea noastră, în bucuria noastră şi a Tatălui, în dragostea noastră şi a lui Dumnezeu…

Nu ştiu de ce a vrut Dumnezeu să spun lucrurile astea azi.

Oare este cineva aici care trebuie să înţeleagă această poruncă de a iubi pe fraţi?

Oare încearcă Dumnezeu să îţi arate o piatră scumpă pe care nu ai preţuit‑o până acum?

Oare te socoteşti ca un crin desăvârşit într‑un ogor de păpădii?

Este greşit aşa. Toţi suntem răscumpăraţii Lui. Pentru toţi a curs sângele nevinovat al Mielului fără pată şi fără cusur al lui Dumnezeu.

Pocăieşte‑te…

 

Sau poate Dumnezeu vrea să asigure pe cineva că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v‑aţi alipit.

Bucuraţi‑vă de el şi slăviţi pe Dumnezeu… 

2002.11.03 – Lunca Ilvei
2006.10.08 – Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici