|
Viața creștină este o alergare (cursă)
Introducere:
Am cerut din nou lui Dumnezeu să-mi dea ceva ca să vă predic... Am
primit (în cele din urmă!) ceva pentru mine... Vă spun și dvs.
acum, poate se va găsi cineva care să tragă vreun folos...
1. Fil.3:12-15 - Un gând însuflețitor: "Să alergăm spre țintă"
Pentru mulți așa numiți "pocăiți", viața creștină "încetează" chiar
de la început. Nu vreau să spun că viața veșnică este pierdută, dar spun
că sunt creștini care nu arată a o avea. Ei nu trăiesc fiind conștienți că
sunt creștini, că au un Domn
de care să asculte, un Mântuitor
care să-i mântuiască.
Ei nu au un scop divin în existența lor ci
doar se scoală în fiecare dimineață pentru a porni la noi și noi activități
ale lor sau ale lumii, fără să aibă
pe Hristos înaintea ochilor. Ei nu se cred,
nu se văd, nu se simt a
fi într-o alergare permanentă pentru Dumnezeu,
pentru cauza Lui, din
cauza Lui, etc. Gândul de a alerga pentru El trebuie să ne însuflețească pe toți.
Să ne cercetăm și să luăm exemplul
lui Pavel! 2. 1Co.9:24-27 - Să alergăm ca pentru premiu
De multe
ori, pentru noi, creștinismul este ceva păstrat pentru vremuri
convenabile: Dacă
am timp mă rog, dacă am chef citesc Biblia, dacă
nu sunt obosit mă duc
la adunare, dacă vreau sunt darnic sau de ajutor. Nu este o permanență,
nu este un mod de viață de zi cu zi, de fiecare clipă. Unde-i
creștinismul tău? În cui? La păstrare, ca să nu se strice, să nu se uzeze?
Fals! Greșești! Este exact invers: un
creștinism atârnat în cui se strică! Dă-l
jos de acolo! Domnul Isus nu ne-a lăsat
un astfel de exemplu, ci pentru El, fiecare gând, faptă,
atitudine,
lucrare,
vorbă erau pentru Tatăl. El a dat maximul din viața Sa pentru Dumnezeu. A
dat TOT, nu
99,99%, ci TOT! Noi
suntem adesea ca niște elevi nesilitori, care iubim vacanța și urâm școala.
Unii sunt un pic mai temători și din când în când își mai fac câte o temă.
Ei nu sunt nici repetenți, dar nici premianți. Nu așa creștinism
vrea Domnul să avem. El vrea nu numai să alergăm,
ci să alergăm ca unul care dorește cu toată râvna să câștige premiul. Este
important să
terminăm cursa,
dar să nu
alergăm doar ca s-o terminăm ("O, de s-ar sfârși odată, că nu mai suport!?")
ci cu gândul victoriei! Dorești tu premiul alergării? Alergi
pentru el?
3. Evr.12:1;
2Tim2:5; Fil.2:16b - Să nu zădărnicim alergarea... ci să stăruim
în ea
Alergarea
noastră are regula ei: îndemnurile Duhului Sfânt, ascultarea
de Dumnezeu și nu îndemnurile firii pământești. Vom câștiga răsplăți dacă
vom alerga călăuziți
de Cuvântul
lui Dumnezeu, dacă vom zidi și vom lucra în Hristos aur, argint și pietre scumpe.
Cunoaștem noi rânduielile alergării? Ne sunt clare? Le ținem?
Dăm păcatul la o parte ca să alergăm cu stăruință?
Ce prețuim mai mult? Păcatul sau alergarea perseverentă?
Să alergăm cu stăruință! Să nu zădărnicim alergarea! 4. Gal.5:7;
Col.2:18 - Să ajutăm pe alții să alerge bine
În aceste pasaje (ca în multe altele) Pavel este interesat ca alții să alerge
bine. Să fim și noi interesați de alergarea altora. Noi nu suntem aici ca în
cele lumești în care cel ce câștigă, câștigă în paguba altora. În
alergarea creștină, biruința unuia ajută la biruința tuturor! De
aceea noi trebuie să veghem unii asupra altora, să dorim biruința tuturor,
să ne îndemnăm și să
ne ajutăm reciproc să alergăm bine.
Ne rugăm
unii pentru alții, ne încurajăm, ne sfătuim? 5. 2Tim.4:6-8 - Un final binecuvântat, fericit
Ce cuvinte frumoase! Ce fericire!
Ce liniște a cugetului care poate spune astfel! Oare nu dorim toți
să avem o astfel de bătrânețe? (sau încheiere a lucrării?) E un
sentiment al lucrării încheiate: "S-a sfârșit!" - Ps.1:3b.
Să rugăm pe Domnul pentru harul
de a încheia astfel.
Să ne dorim un astfel de final!
Invitație:
Să ascultăm de Domnul:
Să alergăm spre țintă!
Să alergăm ca pentru premiu!
Să alergăm după rânduieli ca să nu zădărnicim alergarea!
Să ajutăm pe toți să alerge împreună cu noi!
Astfel vom ajunge odată să spunem: "Mi-am isprăvit alergarea! De
acum mă așteaptă cununa!"
2002.07.07 Lunca Ilvei
Înapoi la Index predici |