Viaţa creştină este o alergare (cursă)

Introducere:
Am cerut din nou lui Dumnezeu să-mi dea ceva ca să vă predic... Am primit (în cele din urmă!) ceva pentru mine... Vă spun şi dvs. acum, poate se va găsi cineva care să tragă vreun folos...

1. Fil.3:12-15 - Un gând însufleţitor: "Să alergăm spre ţintă"

Pentru mulţi aşa numiţi "pocăiţi", viaţa creştină "încetează" chiar de la început. Nu vreau să spun că viaţa veşnică este pierdută, dar spun că sunt creştini care nu arată a o avea. Ei nu trăiesc fiind conştienţi că sunt creştini, că au un Domn de care să asculte, un Mântuitor care să-i mântuiască. Ei nu au un scop divin în existenţa lor ci doar se scoală în fiecare dimineaţă pentru a porni la noi şi noi activităţi ale lor sau ale lumii, fără să aibă pe Hristos înaintea ochilor. Ei nu se cred, nu se văd, nu se simt a fi într-o alergare permanentă pentru Dumnezeu, pentru cauza Lui, din cauza Lui, etc. Gândul de a alerga pentru El trebuie să ne însufleţească pe toţi.

Să ne cercetăm şi să luăm exemplul lui Pavel!

2. 1Co.9:24-27 - Să alergăm ca pentru premiu

De multe ori, pentru noi, creştinismul este ceva păstrat pentru vremuri convenabile: Dacă am timp mă rog, dacă am chef citesc Biblia, dacă nu sunt obosit mă duc la adunare, dacă vreau sunt darnic sau de ajutor. Nu este o permanenţă, nu este un mod de viaţă de zi cu zi, de fiecare clipă. Unde-i creştinismul tău? În cui? La păstrare, ca să nu se strice, să nu se uzeze? Fals! Greşeşti! Este exact invers: un creştinism atârnat în cui se strică! Dă-l jos de acolo! Domnul Isus nu ne-a lăsat un astfel de exemplu, ci pentru El, fiecare gând, faptă, atitudine, lucrare, vorbă erau pentru Tatăl. El a dat maximul din viaţa Sa pentru Dumnezeu. A dat TOT, nu 99,99%, ci TOT! Noi suntem adesea ca nişte elevi nesilitori, care iubim vacanţa şi urâm şcoala. Unii sunt un pic mai temători şi din când în când îşi mai fac câte o temă. Ei nu sunt nici repetenţi, dar nici premianţi. Nu aşa creştinism vrea Domnul să avem. El vrea nu numai să alergăm, ci să alergăm ca unul care doreşte cu toată râvna să câştige premiul. Este important să terminăm cursa, dar să nu alergăm doar ca s-o terminăm ("O, de s-ar sfârşi odată, că nu mai suport!?") ci cu gândul victoriei!

Doreşti tu premiul alergării? Alergi pentru el?

3. Evr.12:1; 2Tim2:5; Fil.2:16b - Să nu zădărnicim alergarea... ci să stăruim în ea

Alergarea noastră are regula ei: îndemnurile Duhului Sfânt, ascultarea de Dumnezeu şi nu îndemnurile firii pământeşti. Vom câştiga răsplăţi dacă vom alerga călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă vom zidi şi vom lucra în Hristos aur, argint şi pietre scumpe.

Cunoaştem noi rânduielile alergării? Ne sunt clare? Le ţinem?
Dăm păcatul la o parte ca să alergăm cu stăruinţă?
Ce preţuim mai mult? Păcatul sau alergarea perseverentă?
Să alergăm cu stăruinţă! Să nu zădărnicim alergarea!

4. Gal.5:7; Col.2:18 - Să ajutăm pe alţii să alerge bine

În aceste pasaje (ca în multe altele) Pavel este interesat ca alţii să alerge bine. Să fim şi noi interesaţi de alergarea altora. Noi nu suntem aici ca în cele lumeşti în care cel ce câştigă, câştigă în paguba altora. În alergarea creştină, biruinţa unuia ajută la biruinţa tuturor! De aceea noi trebuie să veghem unii asupra altora, să dorim biruinţa tuturor, să ne îndemnăm şi să ne ajutăm reciproc să alergăm bine.

Ne rugăm unii pentru alţii, ne încurajăm, ne sfătuim?

5. 2Tim.4:6-8 - Un final binecuvântat, fericit

Ce cuvinte frumoase! Ce fericire! Ce linişte a cugetului care poate spune astfel! Oare nu dorim toţi să avem o astfel de bătrâneţe? (sau încheiere a lucrării?) E un sentiment al lucrării încheiate: "S-a sfârşit!" - Ps.1:3b.

Să rugăm pe Domnul pentru harul de a încheia astfel.
Să ne dorim un astfel de final!

Invitaţie:
Să ascultăm de Domnul:
Să alergăm spre ţintă!
Să alergăm ca pentru premiu!
Să alergăm după rânduieli ca să nu zădărnicim alergarea!
Să ajutăm pe toţi să alerge împreună cu noi!

Astfel vom ajunge odată să spunem: "Mi-am isprăvit alergarea! De acum mă aşteaptă cununa!"

2002.07.07 – Lunca Ilvei

Înapoi la Index predici