Vindecarea unei slăbănog
Mat.9:1-8

v.1 - În cetatea Sa, Nazaret, era acel om paralizat. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit acolo unde era cel neputincios. Paraliticul, probabil sărac, nu ar fi avut posibilitatea să fie dus în alte localităţi, dar, slavă Domnului, Isus a venit acolo. Şi paraliticul sunt eu, şi Cuvântul lui Dumnezeu (Acela care era la început şi care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu!) S-a suit într-o corabie care a fost un trup de carne şi a trecut marea cerurilor şi a venit în cetatea Sa adică pe acest pământ (căci toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El şi … Io.1:14). Aici eram eu, bolnav, în neştiinţa mea de Dumnezeu şi în neputinţa de a-I fi pe plac sau de a-L asculta, dar Dumnezeu S-a coborât la mine!

O Doamne, cum să-Ţi mulţumesc? Te-ai făcut ca mine ca să vii la mine. Te-ai coborât din cer la neputinţa şi la neştiinţa mea. Eu nu ştiam cât sunt de slăbănog şi Ţie Ţi-era inima mişcată de dragoste pentru duşmanul Tău… Mare-I Dumnezeu, măreţ în dragoste şi în jertfire, înţelept în căi şi în lucrare.

v.2 - El a venit în Nazaret şi acolo, iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Ar fi putut să fie amândoi în cetate, şi slăbănogul şi Isus, dar dacă nu s-ar fi întâlnit paraliticul nu ar fi fost vindecat. Aşa cum zăcea el, zăceam eu în păcatul meu!

Ce bine-i să ai un prieten. Să-ţi dea ajutorul potrivit. Nu-i mai bun prieten decât acela care te duce la Hristos! Eu singur nu aş fi ajuns la Isus, căci nu este nimeni care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu, nici unul măcar! Dar au fost unii care L-au ştiut pe El! L-au cunoscut şi au crezut în El. L-au preţuit şi au ştiut că poate, El poate, El sigur poate… să mă scape de paralizia mea. Ei m-au adus la El. Şi pentru credinţa lor, Isus mi-a vorbit: "Îndrăzneşte fiule! Păcatele îţi sunt iertate!"

O, slăvit să fie Domnul pentru credincioşii lui! Pentru aceia care sunt adevăraţi prieteni ai păcătoşilor. Aceia care au credinţă în mântuirea lui Hristos şi o vestesc neputincioşilor. Din cauza lor, Isus vorbeşte păcătoşilor: "Păcatele îţi sunt iertate!".

Ce dulce vorbă: "Păcatele îţi sunt iertate!".

Vai Doamne, păcatele mele… iertate: chiar şi acelea scandaloase, acelea ascunse care n-aş vrea să le ştie nimeni; acele păcate de care îmi este ruşine, acelea care aş vrea să le uit şi eu: lucruri care le-am făcut, lucruri care le-am spus, lucruri care le-am gândit. Iertate! Slăvit să fie Domnul!

Şi aşa, deodată! Abia mi-a ieşit în cale şi mi le-a iertat? Nu am plătit, nu am lucrat pentru iertare! Nu mi-a cerut nimic în schimb. Bun e Dumnezeu! Plin de îndurare, de milă, de iertare!

v.3,4 - Unii care stăteau pe margine, nu erau nici prieteni ai slăbănogului, nici ei nu erau, de fapt nu se vedeau a fi, slăbănogi, dar erau religioşi, au avut gânduri rele în inima lor despre Isus pentru că a spus: "Păcatele îţi sunt iertate!" Asta pentru că n-au gustat, n-au trăit această experienţă: să-L creadă şi să fie iertaţi.

O, Doamne, şi azi e la fel! Mi-ai spus că mi-ai iertat păcatele şi Te-am crezut. Dar cei care stau pe margine, cei care nu sunt nici prieteni credincioşi adevărului, nici nu se văd nevoiaşi, au gânduri rele în inima lor despre iertarea rostită de tine! "Omul acesta huleşte!" este hula pe care o gândesc ei. Astăzi e trist că ei nu cred Cuvântul Tău… dar mult mai trist va fi în veşnicie când nu-L vor putea vedea împlinit pentru ei…

v.5-7 - Ce diferit este Isus de oameni, de cei mici sau mari, de politicieni, tâlhari sau preoţi: ce spune El este adevărat. Ce spune El are acoperire, este în realitate. Dacă El dă ceva, acel lucru există. El nu e prefăcut, El nu e mincinos, El nu înşeală pe nimeni şi nu Se înşeală pe Sine. El ştie ce spune, El poate face ceea ce spune, şi face ceea ce spune. Oameni spun sau promit lucruri care nu pot fi văzute sau verificate dar Isus arată veridicitatea unui lucru "de necrezut", printr-un alt lucru "de necrezut": "Ce este mai lesne?…"

Slăvit să fie Domnul! Cel ce are puterea să-mi ierte păcatele îmi spune: "Ridică-ţi patul şi umblă!" Iar eu mă ridic şi umblu, şi aşa ştiu că El nu minte: Păcatele mele sunt iertate! El mi-a demonstrat: "Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, <<Scoală-te>>, a zis El slăbănogului, <<ridică-ţi patul şi du-te acasă.>>"

Oamenii spun că hulim când le vestim că avem păcatele iertate. Ei nu pot vedea Cartea Vieţii Mielului în care sunt trecute numele noastre, care adevereşte că jertfa lui Isus este de ajuns pentru a ne scăpa de pedeapsa iadului. De aceea a lăsat Isus Hristos un semn pe pământ pentru ei: "Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, <<Scoală-te>>, a zis El slăbănogului, <<ridică-ţi patul şi du-te acasă.>>" Ei vor şti că Domnul Isus ne-a iertat păcatele când vor vedea că umblăm, noi, cei care altădată, până la întâlnirea cu El, eram paralitici.

v.8 - O, de-ar slăvi oamenii pe Dumnezeu văzând puterea care a dat-o în noi. Putere de a ne ridica din păcat şi a umbla bine.

§ Putere de a ne respecta în familie:
-- soţia să poată fi supusă soţului, adică îl ascultă, îl spală, îl aranjează, îl hrăneşte şi îl satisface aşa încât el să fie mulţumit de ea, să nu aibă a se plânge, a se văita altora sau a tânji după alte femei…
-- soţul să poată să-şi iubească soţia, adică o cinsteşte, o îngrijeşte, îi aduce bani, o apără şi o satisface aşa încât ea să fie mulţumită de el, să nu aibă a se plânge, a se văita altora sau a tânji după alţi bărbaţi…
-- părinţii să ştie a creşte copiii ce-i au de la Dumnezeu aşa încât aceştia să nu fie mânioşi pe ei ci prieteni ai lor…
-- copiii să poată asculta pe părinţi aşa încât să nu fie ruşine mamei sau tatălui când merg cu ei în vizită…

§ Putere de a ne purta bine cu rudele, cu vecinii sau cu colegii de muncă…

§ Putere de a trăi cu înţelepciune în acest veac plin de înşelăciune şi ticăloşie, când toţi vor doar să ia de pe tine…

§ Putere de a rămâne credincioşi lui Dumnezeu, ca unii care am pus mâinile pe coarnele plugului şi nu ne mai uităm înapoi…

Asta este puterea de a ne ridica din păcatele noastre şi a umbla în neprihănirea lui Dumnezeu, în faptele bune pregătite de El mai dinainte pentru a umbla în ele, puterea vieţii lui Isus care răzbate din noi către o lume care are nevoie de El.

2003.02.02 – Lunca Ilvei
2003.04.18 – Atena

Înapoi la Index predici