CREAŢIA SAU EVOLUŢIA?

1. INTRODUCERE

De unde am venit? Ce sau cine suntem? încotro ne îndreptăm? Aceste trei întrebări au preocupat toţi oamenii, de la poet la pictor, de la omul de ştiinţă la omul obişnuit. Drept răspuns acestor trei întrebări, elevii şcolilor noastre dau următoarele replici:

- De unde am venit? Din substanţe care, cu câteva milioane de ani în urmă, s-au combinat pentru a forma din întâmplare un fel de peltea la suprafaţa oceanului primitiv. Asemenea compuşi au reacţionat, conform legilor întâmplării, formând prima moleculă de proteină din care s-a dezvoltat întreaga lume vie cu toate formele sale.

- Cine suntem? Fiinţe umane, adică animale, veri ai maimuţelor şi pisicilor, urmaşi ai omului primitiv (australopitec şi pitecantrop) din Cuaternar, urmaşi ai primatelor din Terţiar, ai mamiferelor din Secundar, progenituri ale viermilor şi moluştelor, toate acestea descinzând în ultimă analiză din amibă.

- Încotro ne îndreptăm? Nimeni nu ştie: împins de forţa evoluţiei, omul, care este ultimul său produs păşeşte înainte în timp. Ce formă va lua el? Va produce evoluţia supraomul, aşa cum credeau anumiţi oameni în secolul trecut? Sau, poate, evoluţia sa s-a oprit, aşa cum cred astăzi mulţi biologi? Sau ne îndreptăm, poate, spre degenerarea rasei umane care va fi depăşită de o specie cu totul diferită? Nimeni nu ştie. Un singur lucru însă este sigur: speciile au evoluat. Omul nu este un urmaş al maimuţei, aşa cum anumiţi oameni au crezut mai înainte, ci un văr al ei. Amândoi sunt urmaşii unui strămoş primitiv, care a apărut în mod spontan cu câteva milioane de ani în urmă. Aceasta este ceea ce cunosc şcolarii noştri.

Când menţionăm cuvântul evoluţie, înţelegem de obicei uniformitate. Această teorie pretinde că toate speciile au apărut din întâmplare, acum câteva milioane de ani, că ele au derivat una din alta şi că au sfârşit prin schimbări radicale (prin megamutaţii sau macromutaţii) de o natură din ce în ce mai complexă, urmând o cale care duce în cele din urmă la rasa umană, care se consideră a fi punctul cel mai înalt al unui urcuş lung şi lent. Într-un cuvânt evoluţionismul înseamnă: generarea speciilor prin dezvoltare din forme premergătoare, nu prin creaţie specială.

Deşi teoria în forma sa modernă nu datează de prea multă vreme, multe filozofii antice şi religii păgâne credeau într-o metamorfoză a speciilor şi în generarea spontană. Contrar părerii unor oameni, descrierea biblică a creaţiei dintr-o dată a lumii cu flora şi fauna ei de către Dumnezeu este specifică revelaţiei iudeo-creştine şi nu poate fi găsită în alte descrieri antice a începuturilor.

Înainte la Capitolul 2 - Teoria Evoluţiei în lumina Fizicii

Înapoi la Cuprins (Evoluţie sau Creaţie?)

Înapoi la Index predici